| = cu varf si indesat :) | Sandra Hanna Segal [27.May.05 05:49] |
| citit pe nerasuflate (e, nici chiar asa, dar cam asta era ideea generala)... jurnal nu mai scriu de mult. de ce? la recitire pare scris de altcineva si despre altcineva... in rest toate crimele enumerate de tine, le-am savarsit cu varf si indesat :) | |
| = "Prizonierii unui real în versiune proprie" | Alina Livia Lazăr [27.May.05 09:12] |
| Cofeina s-a vărsat în sânge, iar dimineața s-a născut prematur: am mult de lucru, mă bântuie ideea unei dureri de cap, dar o ignor cu scrâșnit de măsele. În curând se vor auzi și claxoanele și manele de oriunde. Eventual și un miros de supă de legume, doar e vineri. Alin scrie despre scris cu iz de viață ! O bucurie în zori de zi sau, cum îmi place mie să spun, o lecție de simplitate. Îți mulțumesc pentru curajul de a o preda! Simplu ! "Viața se scrie pe ea însăși!" Alina | |
| = re | Alin Pop [27.May.05 11:51] |
| dacă citești textul acesta ad-literam vei constata amuzat că nici măcar el nu-și respectă propriile "principii". păcătuiește pe motive diverse: scop, kant, filozofie, și-or mai fi. și cu toate astea, mă uit la el și parcă parcă he's got a point here ;) sandra, eu cred că e bine să scrii jurnal. mai ales dacă ești capabilă să observi că e mereu scris de altcineva. de fapt nimeni nu e același mai mult de 15 minute la rând. iar un jurnal are exact acest scop: e numa' bun să-ți arate cine nu ești... alina, mă bucur că știi ce preț are acest "simplu". și eu, prea rar reușesc să-l întâlnesc pe-aici prin lăuntrul meu. mulțumesc pentru cuvintele calde | |
| = a scrie sau a nu scrie | Dana Stanescu [27.May.05 12:19] |
| hmmm intai iti reprosez un pic lirismul textului rau :) dar sa revenim la idei, la esenta.cu foarte multe sunt de acord. ce simt eu? vorbesti de jurnal. sunt foarte multe tipuri de jurnale, daca intentionezi sa tii unul numai loterar esti cam sortit esecului. in acelasi timp, am citit o multime de pagini care respirau literatura de buna calitate, si stiu ca nu o faceau intentionat. eu cred ca unii sunt nascuti scriitori, au ceva de spus si o fac oricum. da, trairile noastre trebuie sublimate. un text trebuie sa isi depaseasca conditai de cuvant pus pe hartie. nu sunt de acord cu literatura care se poate scrie din orice, exercitiile sunt bune ca si antrenament dar adac anu pui ceva din stropul ala de dumnezeire din fiecare, nu are nici o valoare. e prea vast subiectul:)) imi vin in minte tot felul de exemple de scriitori si opere care pot fi argumente si contraargumente la ce ai spus tu, la ce spun eu , la ce spune fiecare. e adevarat, trebuie sa fii tu dar sa te si depasesti. ma uit la ce am scris eu. uneori ma amuz, alteori mi se par penibile. sau ma uimesc caci nu stiam ca erau in mintea mea, altele sunt exercitii de imaginatie, joaca... unele sunt atat de personale incat am zis ca nu am sa mai arat ce tine de inima mea aici:) tare complicat, nu-i asa? | |
| = fără kant! | Lucian Mușet [27.May.05 12:45] |
| frumos. textul te ține de mână și îți vorbește pe înțeles. mă fac și eu vinovat... dar, aline, da-l încolo de kant! (am trecut pe-acolo și știu ce spun) :)) cu bine, | |
| = dana | Alin Pop [27.May.05 12:46] |
| din clipa în care am purces la a scrie acest text am știut care sunt punctele lui atacabile. am știut în același timp și că ceea ce am de spus e important și se vrea spus. nu este teorie literară, citit ad literam n-are nici o noimă. folosind idei simple, am încercat să trasez niște linii care de fapt sunt mai delicate. dau un singur exemplu: "nu veni cu citate". de fapt, se poate scrie foarte viu chiar și despre ceva mort. poți face exegeză și în același timp să aduci suficient nou încât textul tău să fie chiar mai valoros decât originalul, sau cel puțin cu totul altceva. dar ideea rămâne, dacă nu reușești să lași acel ceva să curgă în scrierea ta, atunci textul tău e bun de manual de liceu. textul acesta este despre izvorul care se găsește în fiecare om, despre un lucru real, indubitabil, fără formă, care însuflețește toate manifestările noastre, toate formele noastre. cine spunea "arta este o colaborare între dumnezeu și artist. cu cât artistul participă mai puțin, cu atât mai bine". dar dumnezeu nu este înafară. tu spui "trebuie sa fii tu dar sa te si depasesti". cine depășește pe cine? nu există altcineva. izvorul este în interior. | |
| = ierata ieratelor | Dana Stanescu [27.May.05 12:52] |
| auu asa e, acum m-am recitit. literatura se poate face din orice. poate revin, dupa ce scap de scarbici si mai discutam. subiectul e vast. eu zic ca trebuie sa ma depasesc. sa fiu mai buna in ce scriu | |
| = re | Alin Pop [27.May.05 13:09] |
| lucian, formula "dragul meu kant" era desigur ironică. altfel, n-am nimic cu el, și nu poți ajunge mai departe la nietzsche, schöpenhauer sau mai încoace dacă nu treci pe la el. dar ai și tu dreptate, mai dă-i încolo pe toti, nu mai vrem dureri de cap ;) mulțumesc dana, mulțumesc pentru gânduri, de prezența ta sunt cel mai bucuros, pentru că te-ai implicat. | |
| = *** | Lory Cristea [27.May.05 15:34] |
| Alin, imi venea sa zic...,,wadda fu.k???, de unde stie omu` asta cum scriu eu? doar nu i-am spus niciodata:)``, am citit textul tau fara sa clipesc, si-ti dau *** drag - Lory | |
| = omu d"aia e Om ,să le încerce pe toate în frica lu' Dumnezeu | Nicolae Diaconescu [27.May.05 17:11] |
| După ce am citit textul(captivantă "lecție" ),îmi zic,hai să văd cum a pus Popa în practică învățătura ecleziastului.Caut ce caut și mă tentează "Clipa" poezie de Alin Pop.Să trăim clipa,mîine s-ar putea să nu mai avem cînd!.Cine naiba a spus asta?M-ai inhibat,am uitat că vrei fără citate.Cum terminai....poezia , am început să mă scarpin în cap și mi-am zis ca nea Ghiță Lăutaru,pădurar vestit prin părțile noastre:"omu' d'aia e Om, să le încerce pe toate în frica lu' Dumnezeu". | |
| = alin, | Vrancianu Diana [27.May.05 21:27] |
| Ca o simpla amatoare a scrisului ma simt cuprinsa de un val de usurare citind textul tau. ma bucur ca in sfarsit s-a gandit cineva sa explice cum se face "treaba" asta ! bravo! mi-a placut extrem de mult si promit sa recitesc textul tau de fiecare data cand voi incerca sa "scriu". | |
| = re | Alin Pop [27.May.05 18:21] |
| lory, aprecierea ta mă bucură foarte, mai ales când văd unde te îndrepți. numai să nu te oprești pe undeva, lupii stau la pândă. nicolae, onorat de prezența ta aici, o să-mi fac timp să citesc câte ceva din pagina ta. n-am afirmat nici o secundă că aș face întocmai cum am scris aici. vorba aia, (tot nu scăpăm de citate) "fă ce zice popa, nu ce face". iar dacă ai socotit acest text captivant, asta înseamnă mult. de ce e captivant? | |
| = să îmbogățim timpul | Corneliu Traian Atanasiu [27.May.05 18:27] |
| Chiar așa, de ce scriem? Pentru că, dintr-un motiv sau altul, s-a blocat comunicarea. Trebuie să depășim distanța, uitarea, interlocutorul nedorit sau nemeritat, însingurarea, indispoziția și cîte altele. Oricum, scrisul e o modalitate secundă și mediată de comunicare. Scriem intim sau literar, exigentele comunicării se păstrează: trebuie să avem spontaneitate, vervă, farmec, să seducem cititorul și să-l însuflețim. Și lucrurile nu stau mult diferit de situația interlocutorului comunicării orale, trebuie să avem darul povestitorului fluent și capacitatea de a spune povestea potrivit acelei scheme mitice care o face dezirabilă și captivantă. Ne povestim sufletul, dar doar atît cît să nu cădem în idiosincrazie. Trebuie să nu povestim pentru că ne plictisim, plictisind interloclutorul și timpul. Trebuie să îmbogățim timpul cu încă o poveste, să-i anulăm monotonia. | |
| = corneliu | Alin Pop [27.May.05 20:04] |
| corneliu, spui: "scrisul e o modalitate secundă și mediată de comunicare". sunt lucruri pe care nu le-am spus niciodată până nu le-am scris pe agonia. scrisul care rămâne o modalitate secundară, ca și orice lucru făcut altfel decât cu maximă participare, nu are sorți de izbândă. există oameni care au excelat în cele mai neobișnuite activități. care să fie secretul? noi ne aflăm în permanență undeva la periferia noastră, pe o orbită prudentă. centrul arde, nu este comod, ca să poți sta în centru ai nevoie de putere de sacrificiu | |
| = sper să nu mă fi încurcat din nou | Corneliu Traian Atanasiu [28.May.05 05:01] |
| Nu am vrut să contrazic ceea ce ai spus tu. Dificultatea de a te găsi, de a te afla scriindu-te. Și chiar de a deveni ceea ce doar meritai și făgăduiai prin scris. Secund înseamnă doar în ordinea firească a ivirii pe lume, în ordinea importanței lucrurile stau poate invers. Vroiam să fac doar o completare la ceea ce spui. După o vorba a lui Nichita: 'Cine e singur în el însuși este însoțit'. Cred că trebuie să nu pierdem, acolo în centru ardent, această însoțire, nevoia și capacitatea efectivă de comunicare. Care ne obligă să ne menținem comunicabili, renunțțînd adesea la ceea ce nu poate fi comunicat. Este o experiență pe care am făcut-o cu toată modestia. Chiar dacă tot ce găsești în acel centru ești tu, nu ești tu pentru alții. | |
| = erată | Corneliu Traian Atanasiu [28.May.05 05:05] |
| Scuze: centrul, renunțînd | |
| = pusesem ochii pe titlu | florin bratu [30.May.05 12:17] |
| de cand aparuse, dar timpul nu mi/a permis sa adaug pana acum commul cuvenit, cand e cam tarzior. asa ca ramane doar sa te felicit ptr un text care abordeaza programatisul si care lipseste la majoritatea autorilor de aici (din pacate si de prin alte parti) si sa ma bucur acum vazand ca totusi exista interes si la altii fata de cum se scrie (dovada commurile). este clara ideea posmodernista pe care o imbratisezi, aceea a artei cientizate, impusa pima oara de mallarme, dar ridicata de post avangarda la rang de axioma. nu trebuie sa fiu neaparat de acord, nu? dar asta e discutie de alt loc. asta e si frumusetea unui text de asemenea natura pe care te felicit din suflet ca ai avut curajul de a/l scrie, si pe langa scrierea propriuzisa sa o faci si bine. | |
| = re | Alin Pop [01.Jun.05 16:21] |
| dyanna, mulțumesc. amatori suntem mai toți pe aici, importantă rămâne comunicarea, asa cum spune corneliu. scrie deci cât mai multe comentarii corneliu, mulțumesc pentru gândurile tale. comunicarea din exterior reflectă comunicarea din interior. cineva care nu este transparent în interior, nu poate fi nici în exterior. dificultatea nu e în a scrie, ci în a te găsi, a te fluidiza. florin, nici nu vreau să fii de acord. însă dacă tu crezi că e "scris bine", înseamnă că știi din ce pornește. eu nu mi-am expus crezul artistic aici, nu m-am plasat decât aparent într-un punct anume. ba chiar s-ar putea, așa cum am mai făcut-o, să scriu mâine de la polul opus. | |
| = imi place... | x [18.Nov.05 08:14] |
| Sunt impresionata deosebit de cat de adanc si "Total" ai reusit sa patrunzi si analizezi sensurile primordiale ale adevarului, ale unui adevar care nu e facut, ci e nascut din simplitate si limpezime de cunoastere, de intelegere. Felul in care te adresezi are atata naturalete si putere de influenta tocmai prin claritatea explicativa a convingerilor tale mature si fara echivocuri. Sunt bucuroasa ca te-am descoperit si promit sa revin fiindca imi place - pur si simplu - cum gandesti. Felicitari! cu pretuire, dudi | |