| = Pe cine mite el, pai daca-si vinde sufletul cu ce mai scrie poezie... | dumitru cioaca-genuneanu [02.Oct.05 19:06] |
| Liviule, am citit cu mare placere poemul. Strofa a treia mi-a placut in mod deosebit tocmai pentru neadevarul ei atat de frumos inbinat in cuvinte. O alta imbinare de cuvinte mi-a amintit de un prieten din tinerete faimos pentru cuceririle lui imaginate. Spe sa nu te super ca le voi folosi ca motto. | |
| = Strofa atat de neadevarata in cazul poetului Nanu dar atat de frumos ticluita... | dumitru cioaca-genuneanu [25.May.05 03:55] |
| "sunt un baiat rau mi-as vinde si sufletul pe o pereche de zaruri care sa cada numai poarta-n viata" | |
| + Sarpele casei/ceasul casei | Negru Vladimir [25.May.05 07:26] |
| Liviu mie mi-a placut poezia... are toate ingredientele... idee, stare, trimiteri mai mult sau mai putin ironice/autoironice, ceva piper pe ici pe colo... dincolo de acestea simt insa sentimentul autentic al unei pierderi temporare de luciditate... nu o simt ca pe o poezie lucida ci mai degraba ca pe una a clipei... un soi de haiku in haine bufante... universul unui barbat ce are constiinta trecerii timpului, a timpului sau personal, neindeajuns obiectivat... exteriorul capata valente subiective, este "sange si os"... acesta sunt eu, parca ai vrea sa spui. Nu stiu daca te iubesti sau te dispretuiesti dar parca nici o varianta din acestea doua nu ti se potriveste... te regasesc in tusele chiar de un umor negru... ele salveaza o clipa de suflet traita intens chiar daca nu "in agora" ci in templul launtric. | |
| = despre ceasuri, erectii, zaruri si ciorba | Florina Daniela Bordieanu [25.May.05 08:55] |
| ceasul ticaind vizualizat ca prezenta si multiplicarea prin diviziune in fiecare secunda care trece, divizat in amintirea fiecareia dintre ele, asemanatoare prin ADN-ul tu si diferentiate prin experienta individuala- uite cum doar din prima strofa (cea care mi-a placut cel mai mult) pot scrie un intreg comentariu... * si ca sa schimb registrul serios, constatativ, relativ resemnat, al acestei strofe, completez cu ceva zambet pentru ca e musai sa imi recunosc nestiinta minunatelor erectii matinale precum si a jocului de zaruri, dar nu renunt la ciorba care imi reuseste de fiecare data, pastrand oaresce savoare chiar daca o reincalzesc la scoaterea din frigiderul cel de toate zilele. (ma iarta pentru fraza lunga...ce dimineata si ce cafea amara :) ) | |
| = un milion și ceva de versiuni banale | Miruna Dima [25.May.05 10:41] |
| Îmi place și cred că oferă savoare poemului, susținând ideea, folosirea imaginilor și a cuvintelor (expresiilor)familiare, din obișnuitul cotidian. Citind aceste rânduri simt că am mai fost aici, voi mai fi și mâine și tot așa. | |
| = despre noi | Ion Diviza [25.May.05 10:59] |
| Cine e mulțumit, Liviule, de propria sa viața. Mai ales, cum poate fi mulțumit un poet de viața lui... Așa că totul e în firea lucrurilor și...poezia ta e foarte adevărată. Ai văzut cum l-a însuflețit pe nea Cioacă. :) El citează strofa a treia, dar insinuează că strofa a doua (ultimile două rânduri) îl vizează direct pe dumnealui. :) Uite așa ne regăsim noi în versurile tale, Antoane. :) | |
| = răspunsuri | Liviu Nanu [25.May.05 12:09] |
| Mitică, dacă cetiși bine textul e pus la personale. Dar poți să mă citezi și așa, mă onorează propunerea ta. Vladimir - zaruri (oase, nu?), erecții, supa vieții...pe de o parte. Pe de alta fantomele din jurul nostru, inclusiv ceasul casei, amintirile care ne erodează ...două părți diametral opuse la prima vedere, care împreună ne definesc. Florina, e o idee mai veche reluată dintr-un alt text ("pasager"). Onorat de vizită. Miruna, cineva (un om desștept, desigur) spunea că un text devine clasic atunci cînd ne identificăm cu el, cînd cititorul își spune "uite, la fel gîndeam și eu". Realizezi că nu e cazul meu, totuși mă bucur dacă măcar cîțiva cititori au o mică trăire (ca să nu spun erecție) citind un text de-al meu. Ioane, văzuși bine. Alea erau versurile cele mai reprezentative. Onorat de vizită. | |
| = o lume a banalitatii | florin bratu [25.May.05 13:42] |
| din care evadarea se cere imperios necesara, fie si ca pereche de zaruri si pur hazard. mi/a placut cautarea cauzei multiplicarii (criza eului postmodernist nu/si mai gaseste la tine rezolvarea lui pessoa, a lui pound sau a kavafis, sa fi murit postmodernul?) intr/o monotonie temporala. ultima strofa proiecteaza eul intr/un trecut care face din transpareta un dezirat(poate si o solutie, desi inventarea mioritei si omul sub vremi sunt discutabile ), cu toate acestea intr/un cotidian extrem de bine sintetizat in supa aceea sleita. actul final capata conotatii ciudate, de la o impacare aproape stoica (conotatie emotionala sa zicem) la o neasumare a realitatii (cerebrala de data asta). aa, si inevitabil ludic finalul (desi intr/un plan secund imi pare mie) - o alta solutie? | |
| = Apasare | Geta Adam [25.May.05 15:06] |
| Ultima stroa m-a "incantat" de-a binelea. Cred ca nea Pandele ti-a impartasit din experientele sale de ceferist. Pe langa ironia subtila cu care m-am obisnuit, textul poarta amprenta unei tristeti adanci. | |
| = Geta | Liviu Nanu [25.May.05 17:19] |
| Geta, mă bucur că măcar o strofă ți-a plăcut:) Recunosc, m-am jucat puțin aici, probabil cu timpul voi mai schimba. | |
| = senin | Alin Pop [27.May.05 16:56] |
| un aer senin și rarefiat în poemul ăsta, un soi de dispersie bonomă în faptul vieții, în cotidian, dar nu prin negarea vremelnicului ci printr-un soi de sublimare a lui, o asumare lucidă și firească undeva între ironie și transcendent. vreau sa zic, dincolo de comul meu bombastic, mi-a placut dar știu cum să spun de ce | |
| = erata | Alin Pop [27.May.05 19:25] |
| mi-a plăcut dar nu știu cum să spun de ce | |
| = dar... | Emil Carageorge [28.May.05 02:37] |
| intr-un asemenea text poti gasi valoare, dar... parerea mea de simplu consumator de poezie este ca modernismul poetic ce se vrea a razbate din strofe sacrifica imaginea necesara a se intipari in sufletul cititorului ca sa simta creatia. apelul la "erectiile matinale", semnarea "actului ilegal de prezenta" pot lasa la prima vedere o impresie de originalitate, dar la o lectura mai aprofundata a textului trimit doar la simple cautari de cuvinte-vedeta. dar... asta e agonia, nu? ne mai citim. | |
| = Alin, Emil Carageorge | Liviu Nanu [30.May.05 13:34] |
| Alin, e suficient că a lăsat o urmă. Nu trebuie explicat. Stimate domnule Emil Carageorge, sincer regret că "personalele" mele nu au fost pe gustul dumneavoastră. Data viitoare mă voi strădui să scriu mai bine, să folosesc metafore inedite și rime perfecte. Onorat de trecere. | |