Comentariile membrilor:

=  Historia sin esperanza	Nicole Pottier [24.May.05 23:47]
celui qui peut entrer sans mots dans cette histoire cel ce poate intra fără cuvinte în astă poveste éste que puede entrar sin palabras en esta historia touchant ses vitraux sans espoir atingând vitraliile-i fără speranță tocando sus vidrieras sin esperanza entendant mes amours sans fin sans destin ascultându-mi iubirile fără sfârșit fără destin escuchando mis amores sin fin sin destino dans une église qui dort encore sans rêves într-o bisercă ce doarme încă fără vise en una iglesia que duerme todavía sin sueòos celui qui vient celui qui part celui qui reste à l'écart cel ce vine ce pleacă ce rămâne departe éste que viene éste que se va éste que queda aparte comme le vent qui éteint les feux d'une vie perdue ca vântul ce stinge focurile unei vieți pierdute como el viento que apaga los fuegos de una vida perdida sera toujours un inconnu sans regards întotdeauna fi-va necunoscutul fără priviri siempre quedará un desconocido sin miradas une âme séchée fantôme de mes jours exilés suflet secătuit fantomă a zilelor mele pribege un alma secado fantasma de mis días exiliados
=  "encore sans reves "	Elia Ghinescu [24.May.05 23:52]
Fie ca vitraliile ce mie-mi inspira culoare si lumina neinteleasa de tot ochiul muritor sa-ti fie calauza prin biserici inca fara vise,nepagine si de intors catre CASA. O poezie...atit mai pot spune. Drag din drag, Elia
=  Le Mont Saint Michel	Nicole Pottier [24.May.05 23:59]
O istorie pe cale sa se nasca, o intilnire pe cale sa se intimple, un drum de parcurs, un loc magic. Iti dedic aceasta fotografie: Pentru faptura ce este in tine, pentru minunile ce le purtam in noi, pentru poemul ce l-ai scris, si pe care eu il citesc.
=  Nicole... sans mots...	Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23]
Nicole, un suflet cinta sacru a iubire, credinta il poarta si il duce spre o catedrala, acolo unde este intimpinat su atita dor si senin incit,ca o melodie de departe, te cuprinde si iti da suflu si viata. Iti multumesc pentru ca ai simtit dorul meu de locuri sacre si mai ales pentru cit de inalta ma lasi sa fiu aici, printre simple cuvinte. Cu mult drag iti ofer acest pas. Ela
=  Elia...	Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23]
Drag este cel mai reyonant cuvint al meu, este cuvintul pe care il simt cel mai inalt si cel mai profund, este ceea ce ma lasa in a cuprinde necuprinsul. E simplu. Si este plin de credinta, de vise, de traire, de sacru, de doruri, de iubiri, de viu. Si niu il pot lasa la intimplare. Primeste-l, asa cum ai primit in suflet poemul acesta. Drag de acasa am intotdeauna. Ela
=  scrisoare catre ela	carmen mihaela visalon [25.May.05 01:27]
Ela, Ce bine este ca printre valuri sa rasara o stanca pe care sa-mi pot odihni noaptea zilei de ieri. Raman aproape, carmen
=  Carmen...	Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23]
Tihna sa iti fie linsitea din mine si din poem. sa o simti inalt. Si in asteptare. :) Drag, Ela
=  I shall be there for you always, even when I am no more	Iris Barbulescu [25.May.05 01:44]
Ella, Ma cutremura, da, are versurile cladite precum arcadele unei catedrale gotice, ce se pravalesc de mii de ori peste tine, coplesindu-te cu imensitatea lor... "celui qui peut entrer sans mots dans cette histoire", ma gandesc, nu e urzeala...nu este dedicatia sau ghicitoarea de la sfarsitul unei carti, dar gandul greu si dezolant, in fata celui fara de simtire, fara de tremur. "touchant ses vitraux sans espoir", oare le va atinge Ella, are el atata ramasita de nemurire pentru a gusta din roza perfecta a vitraliilor?Vitraliile fara speranta (ma gandeam "vitralii"=vii trairi)... "entendant mes amours sans fin sans destin"(cred ca aici am inceput sa plang)....stii, ella stii oamenii aceia atat de teribil de singuri care se duc in catedrale si asculta perechea lor singura, cantand la orga, ore in sir. Stii? Oameni care canta intre liturghii la orga..ora zile, o viata...si cei ce ii asculta...la asta m-am gandit, povestile destainuite in aceasta catedrala sunt rare, sunt greu de auzit, fiindca vocea nu e de om, si glasul nu are cuvinte. "dans une église qui dort encore sans rêves" Hm, catedralele par uneori a avea visul tesut in aer, nicidecum imrimat in pereti (neavand picturi), o catedrala e mereu treaza, insa tu mereu devii somnolent in interiorul sau (ce stupid suna) , ciudat, am fost la Notredame si era ceva atat de mirific, incat adormeam,...eram fascinata, dar abea imi tineam ochii deschisi, incapabila sa rezist acelui monstru de perfectiune...(monstru in sensul de imens)..biserica fara de vise. Rad, o biserica realista,... Nu, biserica fara de vise si-a scrijelit in tencuiala menirea.... "celui qui vient celui qui part celui qui reste à l'écart", niciodata el nu se va apropia, ma gandesc, nu poti ramane departe, cand intelegi esti in centru, iar plecarea, venirea, etc, sunt deplasari pe o orbita ce,..ei bine nu are nimic de a face cu centrul. comme le vent qui éteint les feux d'une vie perdue"..vantul doar rascoleste cenusa lor Ella, caci focurie stinse au fost,...dar uneori, daca arzi o creanga de copac, si o lasi sa se transforme toata in scrum, fara sa o atingi vei observa ca ea isi pastreaza perfect forma, forma vie pe care a avut-o,..asa si noi, uneori, desi deveniti de mult cenusa, ne mai pastram o aparenta, gata insa sa se destrame la cel mai mic suflu de vant... "sera toujours un inconnu sans regards"..necunoscutul fara priviri,...cel din vise, uneori, sau...un om fara priviri e fara de suflet, fara de inceput.Nenascut, neviu. Impersonal (prea multe sinonime) une âme séchée fantôme de mes jours exilés", da, aici versul acesta il intareste cuimva pe cel de dinainte. Ella, ar fi atatea de zis, am zis o mica parte din ce aveam in minte, si sentimentul cutrmurator pe care l-am avut cand am citit poezia, nu se defineste bine prin cuvintele scrise. Oricum....fericita de trecere. Autumn Tears
+ Drumuri fara culoare	Negru Vladimir [25.May.05 07:33]
O poezie de remarcat pentru modul in care autoarea se detaseaza de sentiment... un fel de traire foarte personala a fantasmei dar obiectivata cu "metoda"... masculinul e imanent acestei lumi, femeia il "culege" de pe garduri, din copaci, de pe strada... intalnirile sunt fortuite... orice se poate intampla... "cel ce vine ce pleacă ce rămâne departe"... foarte frumoasa "definitie" a dorintei. E multa pasivitate in aceasta poezie insa ea determina re-actiuni din partea cititorului... versul tau se cere completat de cel ce citeste... o lume de drumuri imi pare poezia ta... drumuri inca necolorate.
=  Iris...	Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23]
Vers cu vers se imbraca in gindurile tale, se descifreaza de poarca m-ai fi simtit, parca spiritul meu te-ar fi invaluit, parca ochii mei ti-ar fi destanuit adinucrile si gindul inaltul catedralelor. Multumesc pentru acest itinerar prin a mea poezie de azi... voi reveni cu drag si in bratele tale, stiu ca ma astepti... Cu drag, Ela
=  Albule...	Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23]
Femininul este intre profan si sacru, cu toate nuantele lui, ceva mai albastrii uneori, ceva mai pamintii alteori. Aidoma si masculinul, acolo in copacii inalti, pe strazile prafuite, in gindurile dospite. Dorinta nu este decit primul pas, pina la inaltare... sunt atitea intimplari in suflete vii. Multam pentru aceasta stea de iluminat drumurile mele viitoare, cind ma voi intoarce ea tot aici va astepta. Drag, Ela
=  contra poezie cu un fat frumos	Bogdan Groza [25.May.05 10:24]
eu pot intra tiptil in asta poveste, atingandu-te cu o frezie de aduce speranta iti ascult iubirile fara sfarsit, de dimineata pana seara, iarna si vara, pana cand, epuizata, dormi cu vise, zambind misterios la cel ce vine pe calul alb si ramane sa-ti stinga focul unei vieti inca netraite calaretul asta intotdeauna fi-va necunoscutul pe care-l cunosti atat de bine, in zilele tale pribege. Domnita, urca-te pe cal si sa fugim in Paris, orasul luminilor si al indragostitilor. si ajunsi acolo, eu imi vand calul meu, pur sange pentru a ne permite o camera la un motel. :))
=  Din nou in franceza	Miruna Dima [25.May.05 10:33]
Acesta imi pare mai aproape de adevăruri absolute, poate din cauza acestei "impersonalizări". E foarte plăcut sunetul în franceză. Dar din nou o să produc o mică pângărire (pentru că nu cred că se poate să sune la fel de bine în altă limbă). celui qui peut entrer sans mots dans cette histoire cel ce poate intra fără cuvinte în astă poveste the one who can enter this story without words touchant ses vitraux sans espoir atingând vitraliile-i fără speranță touching its stained glasses without hope entendant mes amours sans fin sans destin ascultându-mi iubirile fără sfârșit fără destin hearing my loves with no end no destiny dans une église qui dort encore sans rêves într-o biserică ce doarme încă fără vise in a curch that still sleeps without dreams celui qui vient celui qui part celui qui reste à l'écart cel ce vine ce pleacă ce rămâne departe the one who comes goes stays away comme le vent qui éteint les feux d'une vie perdue ca vântul ce stinge focurile unei vieți pierdute as the wind blowing out the fires of a lost life sera toujours un inconnu sans regards întotdeauna fi-va necunoscutul fără priviri will always be the unknown without looks une âme séchée fantôme de mes jours exilés suflet secătuit fantomă a zilelor mele pribege an empty soul ghost of my wandering days
+ lighting the fire	Dana Stanescu [25.May.05 10:47]
cel ce poate intra fără cuvinte în astă poveste atingând vitraliile-i fără speranță ascultându-mi iubirile fără sfârșit fără destin într-o biserică ce doarme încă fără vise cel ce vine ce pleacă ce rămâne departe ca vântul ce stinge focurile unei vieți pierdute întotdeauna fi-va necunoscutul fără priviri suflet secătuit fantomă a zilelor mele pribege You who may enter silently this tale tounching stained windows wihout hope listening to my endless loves in a church deepened in empty dreams you who may come may leave may stay just like the wind over the fires of this lost life always a stranger always not glancing empty soul of my wandering days uite ca mi-am permis sa ma joc si eu cu versurile tale, I stretched a bit the words... versuri in care bantuie vantul instrainarii, suna ascutit prin biserici in care pana si vitraliile sunt sterse, viitorul inca nu se tese. aprind si eu aici focul pentru acel straina ce va sa vina si a carui aparitie m-a impresionat in poezia ta
=  Bogdan, Miruna, Danuca	Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23]
Bogdan... Parfum de frezii, caulti albi, parisul si chiar o camera albastra (ei si tu acum! :)) ) sunt ceea ce mi-am dorit din totdeauna, cel putin de la opt ani. Aici am insa ceva mai mult. O Catedrala ca care inca nu am ajuns, dar zilele acestea o voi atinge... Ma voi intoarce zimbind senina. Multam pentru cit de sensibil m-ai contrat azi... Miruna Citesc cu uimire si ascult vocea ta soptind o alta muzica si nu pot aduna in mine decit fericire. Voi fi aproape de tarimul londonez... Poema ta este atit de bine venita... Voi reveni cintind in ploaie sau in soare. Ma vei auzi.. Danuca... Cind Catedrala este vegheata de o stea atunci flacaruia aprinsa de mina ta imi va fi port-chance pentru a indruma pasii celui ce, necunoscut, ii va atinge pentru totdeauna vitraliile. Ce frumos poem mi-ai scris, in cite nuante se pot aduce cuvintele din spirit... Voi reveni mai verde si mult mai frumoasa. promit. Drag mult de voi, sa ne regasim... Ela
=  tradus în rusă	Ion Diviza [25.May.05 11:42]
Dragă Daniela, iată o variantă de traducere în limba rusă a poemului tău. Vreau să-ți spun că mi-a plăcut mult (poemul, firește!):) Felicitări. celui qui peut entrer sans mots dans cette histoire cel ce poate intra fără cuvinte în astă poveste tot kotorîi mojet zaiti bez slov v etu scazku touchant ses vitraux sans espoir atingând vitraliile-i fără speranță dotraghivaiasi bez nadejdî vitrajei entendant mes amours sans fin sans destin ascultându-mi iubirile fără sfârșit fără destin vîslușivaia liubvi svoi bez konța bez sudibî dans une église qui dort encore sans rêves într-o biserică ce doarme încă fără vise v țerkvi kotoraia spit esceo bez snov celui qui vient celui qui part celui qui reste à l'écart cel ce vine ce pleacă ce rămâne departe tot kotorăi ideot uhodit ostaeotsea daleko comme le vent qui éteint les feux d'une vie perdue ca vântul ce stinge focurile unei vieți pierdute kak veter kotorîi tușit ogni potereannoi jizni sera toujours un inconnu sans regards întotdeauna fi-va necunoscutul fără priviri budet navsegda neznakomîi bez vzgleadov une âme séchée fantôme de mes jours exilés suflet secătuit fantomă a zilelor mele pribege istoșceonnaia dușa prizrak moih brodiașcih dnei
=  Renastere din spuza iubirii	razvan rachieriu [25.May.05 12:14]
"Cel ce poate intra fara cuvinte in asta poveste" se lasa purtat de mirajul versurilor in "biserica ce doarme inca fara vise" cu suflul poetic "atingand vitraliile-i fara speranta". Iubirile creeaza din concentrarea gandurilor in obsesivul imaginii iubitului o cale "fara sfarsit, fara destin" pierduta in arabescurile sufletului. O viata pierduta, consumata de focurile launtrice ,renaste din spuza iubirii pentru a-si inalta axa verticala a ontologicului imanent fiintarii. Doar sufletul secatuit, absorbind durerea ce distruge isi pierde consistenta esoterica si devine "fantoma a zilelor mele pribege".
=  franceza	Cristina Hasse [25.May.05 12:10]
Suna foarte frumos textul tau in franceza, o limba tare poetica, à mon avis... Mi-a placut mult versul dans une église qui dort encore sans rêves într-o biserică ce doarme încă fără vise La recitiri! :)
=  si de plec, voi veti fi aici...	Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23]
Ioane... Orice atingere a vitraliilor mele cu credinta si frumos ma tulbura profund. Tare ma bucura acest cintec de departe al tau, acum cind eu plec si mai departe. Prinde poemul si pastreaza-l bine. Ma voi intoarce cu alte poeme... boeme. :) Razvan... O inaltare este mereu intimplare a fiintei iubind, dupa ce nerostul zilelor pribege piere, atunci cind necunoscutul iti deschide lumini in suflet. Frumos mi-ai scris, voi reciti si atunci cind departe voi fi. Ma bucura aceasta fidelitate mai mult ca oricind. Cristina... Pasul tau in Catedrala mea imi aduce inseninare. Te astept, tu, fiinta calatoare, asemenea mie... E si aici o intreaga desfatare. Drag mult voua, ne von regasi desigur... Ela
=  cum?	cornel marginean [25.May.05 14:56]
am listat poezia, sa o citesc undeva in natura, sa aflu de ce imi place, si ce anume, verbul tau mereu oprit de urmatoarele cuvinte, sau sufletul tau, mult prea sincer, sau cunoasterea unei muzici de idei si de ganduri pe care nu o mai spui celorlalti dar nici nu o tii pentru tine
=  Parere	Andu Moldovean [25.May.05 15:54]
Am citit poemul in toate limbile pe care le cunosc (dintre cele prezente pe aici atat in text cat si in comentarii) dar tot nu am inteles sintagma iubire-necunoscut-suflet secatuit. Povestea (de fapt "istoria" aceasta fara speranta daca inteleg bine titlul desi nu cunosc bine limba franceza) are vitralii (imagine interesanta, care ne duce desigur cu gandul la lacasurile sfinte. Dar inca din acest vers confuzia mea se instaleaza (si din pacate nu ma paraseste pana la final), neintelegand daca vitraliile sau atingerea sunt "fara speranta". Sigur ca imi este mai greu sa cred ca ar fi vitraliile, dar tinand cont ca mai departe "biserica doarme fara vise" (deci o personificare evidenta a lacasului sfant), nu mai stiu ce sa cred. A.. si inca ceva Ela... rareori in viata mea destul de lunga pana acum mi-a fost dat sa vad "vantul care stinge focul". Mult mai adesea vantul vine sa sufle viata peste jar, trezind la viata o flacara stinsa. Poate ca imaginea ta provine de la aniversarile acelea cand suflam in lumanari ca sa le stingem (nici asa nereusind totdeauna, desigur asta depinzand atat de numarul lumanarilor cat si de taria suflului din plamanii nostri), dar asta mi se pare o imagine cam copilareasca in contextul rezonantei care s-ar dori de orga in biserica a acestui text. Doar o parere, cum am spus, nu va fie "cu banat". Bobadil.
=  L'eglise sans reves...	Mihai Raluca-Ștefania [25.May.05 16:11]
Tu sais qu'un jour chacun de nous reste sans reves, sans aucun espoir. C'est vraiment difficile de depasser cette periode-la mais ce n'est pas impossible. Bon chance ma cherie!
=  Raluca...	Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23]
In cuvintele tale ai lasat esenta unei trairi. Multumesc mult si revino cind iti regasesti esentele aici. Drag, Ela
=  suflu	Alina Manole [26.May.05 00:24]
Foarte bine îmi sună primul vers, varianta în franceză. Pare a veni de demult, pe când în poveste / istorie nu se intra prin cuvinte. Pare venit din alte timpuri poemul tău, pare a avea un suflu pe care l-am mai întâlnit în poemele tale. Și pe care m-aș bucura să îl regăsesc într-un volum.
=  Alma... suflul sufletelor...	Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23]
Cind suflul sufletelor din veacuri se asterne in noi, fara cuvinte, mai vechi decit orice cuvint, stii bine ca e semn ca viata isi are radacina in spirit. Primul volum, intr-o zi de septembrie... Primeste-l dintr-o suflare. Drag, Ela
=  Cornel, avant mon depart..	Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23]
Pentru cum poti vedea verbul orpit si cum simti sinceritatea in undele mele, iti multumesc si sper sa te regasesc la intoarcerea mea. Drag, Ela
=  Ela,	Ana Suter [26.May.05 09:47]
fac si eu parte dintre cei ce vin, iti intra in poveste, numai pentru o clipa, zambesc si apoi plec luand un zambet suficient pentru un timp fara de apa lina si plin de departari. Iti las un intreg albastru pictatat pe retina; iti las nemarginiri de pete albe sa-ti lumineze frumos calea; tu sa le iei cu tine si sa le intorci la fel, legate de inima. pentru ca a aduna albastrul din rau si a zbura sus ma fac sa te pot picta asa cum vreau eu, pe tine te caut cu alti ochi. asa cum te gasesc te pun pe suflet si, cu hasura marunta, te lipesc de nici nu te vezi! "cel ce vine ce pleacă ce rămâne departe / celui qui vient celui qui part celui qui reste à l'écart" " ascultându-mi iubirile fără sfârșit fără destin / entendant mes amours sans fin sans destin" Cu mult drag si viitor dor de tine, Anuta. P.S. Auguste Rodin :)
=  Anuta	Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23]
Cind voi ajunge la muzeul rodin vei afla prima, voi lua albastrul de peruzea din ochii mei il voi inmuia usor in verde cenusiu iar din alb ma voi face statuie, voi cuprinde Sarutul in palme si catedrala imi va fi veghe. Zimbetul meu acum e mai senin si tare ma alina soarele in lumini. Iti multumesc pentru acest portret de suflet. Drag, Ela
=  la intoarcere	cornel marginean [30.May.05 12:11]
daca revin, sa fiu la intoarcerea ta, voi fi intr-un loc din care pot sa te privesc, l-am gasit in spatiul in care versurile tale duc, cu nuante si cu un sens al paradoxului, mereu ascuns de idee fara sa vreau am vrut sa fiu necunoscutul din poveste dar soarta lui va depinde prea mult de poemele tale, oricum a ramas in mine ceva din ceea ce ai scris tu, fara sa stiu ce anume, pentru ca am citit singur voi tine pe birou foaia cu versurile tale si le voi citi pana voi sti mai bine de ce am ramas cu gandul la starea misterioasa si trista, pe care o propui, si de unde incepi sa lasi sufletul liber drag, cornel
=  revin	cornel marginean [30.May.05 13:14]
daca revin, sa fiu la intoarcerea ta, voi fi intr-un loc din care pot sa te privesc, l-am gasit in spatiul in care versurile tale duc, cu nuante si cu un sens al paradoxului, mereu ascuns de idee fara sa vreau am vrut sa fiu necunoscutul din poveste dar soarta lui va depinde prea mult de poemele tale, oricum a ramas in mine ceva din ceea ce ai scris tu, fara sa stiu ce anume, pentru ca am citit singur voi tine pe birou foaia cu versurile tale si le voi citi pana voi sti de ce am ramas cu gandul la misterul si tristetea pe care le propui drag c
=  Cornel, multumiri tirzii	Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23]
Multumesc pentru cum simti, in acel spatiu ce nu are albul paginii si nici conturul literei, acel spatiu in care numai trairea intensa poate capata esentialitate. Drag, Ela
=  Emil, gasit acum, multam	Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23]
Emil, chiar si fara cuvinte, mai ales dincolo de cuvinte, iti multumesc pentru ca ai citit cu profunzime. Drag, Ela