= părere | Virgil Titarenco [23.May.05 11:46] |
mi se pare puțin prea retoric textul | |
= Lui Virgil | Bogdan Groza [23.May.05 15:55] |
Virgil, orice comentariu e binevenit. O fi retoric, poate chiar prea retoric, insa stii cum se zice: rau e cu femei dar mai rau fara. :) Te mai astept pe la mine :) | |
= ce-i mult strica, ce-i prea mult e culmea si contra... | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
ce sa faca biata fata din romantici nuri sa scoata cite un oftat in iarba si desface nu intreaba une este al ei fluier sa mai cinte incsa-un dor de pe vremea cind, fecior, ii cintai o serenada ce esente sa mai nasca inovata gura-casca daca tu nu vezi ca zboara numai pe orizontala si se-nalta iar in ploaie cind nu mai are odaie rasaritul il pazeste pina timpla-i arginteste... Eh, mi-ai dat tonul la contre, acum sa te vad cum ma opresti... Poate numai din prea multa absenta sa nu mi se mai simta prezenta. Mi-a placut romantismul acesta, acum in timpurile asa de seci si de amalgamate de post-modernisme si supra-realisme. Intoarcerea la radacinile lirice este binevenita. Si mi-a placut: dăruindu-i bărbatului esențe inovatoare de dragoste vastă apoi își întinde vârful de aripă castă invocând zborul în jos cu fiecare nouă înălțare Drag, Ela | |
= Elei | Bogdan Groza [23.May.05 16:56] |
Vezi ce inseamna rasatul? Te inveti rau si te naravesti :)) Te iei dupa mine si taaaare-mi place. :) Ma bucur ca ma contrezi si tu, si ca iti place poema, totodata. Te mai astept si cu alte "jucarele" de-ale tale. Drag, Bodoganel | |
= erata | Bogdan Groza [23.May.05 17:13] |
rasfatul, nu rasatul. Deh, neatentia | |
= Bodoganelului | Lucia Firefly Popescu [23.May.05 17:52] |
Gasesc aici : "și se prelinge-ncet, în sufletul omului adorat, până când devine întrânsul cântec de primăvară, de ploaie, de fluier" Devine, da, dar numai daca dragostea ei este acceptata... Atunci, este exact cum tu frumos spui! Ultima strofa, MIE mi se pare magnifica! Aici, redai un fapt adevarat!(de unde cunosti tu femeia atat de bine?) :) Ea poate sa faca ce spui tu acolo, si fara sa astepte ceva in schimb! Dar NUMAI "din prea multă iubire" :) Ma gandesc.. Oare chiar ai cunoscut asa ceva? sau tu iubesti asa de stii atat de bine? cu mult drag, Firefly. | |
= Speranta... | Oana Balta [23.May.05 23:36] |
O briza dulce de romantism primavaratic strecurata printre noxele realului impamantenit in cotidianul rece imi aduce "poema" ta!Ma face sa cred cu adevarat ca dragostea, in efemera ei atingere, poate fi cu adevarat suava, nu numai ingropata in carne... Cu drag,Oana (o simpla novice in ale transformarii conceptelor) | |
= Mai pe scurt : mi-a placut :-) | Sonea Roxana Crina [24.May.05 01:18] |
Da, aici e o fina cunoasterii a sufletului femeii, cum spunea si Lucia mai sus. Dar stau si ma gandesc ca, desi construim atatea contradictii femeie-barbat, un suflet are fiecare, cu aceleasi reguli si origine (daca se poate inscrie un suflet la "reguli"). In iubire, un poet sau o poeta pot scrie aceleasi versuri.. sau poate m-am nascut eu cu un testicol ectopic si patrund gandirea barbatilor. :)) E un text ce mangaie iubirea femeii, despre cum ea se arcuieste intr-un inceput si sfarsit, un inel, ca sa nasca timpul "din prea multă iubire femeia naște rotund, timpul efemer, reinventând întruna veșnicii reverberate, în mii de apusuri și răsărituri argintate" | |
= pana aici!!! | Sorin DespoT [24.May.05 04:50] |
daca nu ma enervasem indeajuns alta data... imi dau ocazia sa ma enervez acusica... "= părere mi se pare puțin prea retoric textul Virgil Titarenco [23.May" de ce asa-consideratii "mai mari" ai acestui site au parte de un tratament diferit fata de cei ce isi dedica mai mult de UN RAND pentru comentarii??????????? Bogdan... imi cer scuze.. textul tau imi place f mult... consider insa ca unii fac exces de zel in unele cazuri, fiind, mai mult sau mai putin, "hiper-corecti"... dar in alte cazuri... toleranta si "nepotismul" (transformat, sub o forma sau alta in "prietenism", sau cine stie ce altceva...) primeaza!!! eu unul... (sau mai multi...) m-am saturat! drag, DeSpOt. :((( | |
= Raspunsuri | Bogdan Groza [24.May.05 08:51] |
Tuturor va multumesc pentru comentariile voastre. Va raspund pe rand. Licurici, femeia se cunoaste daca ea vrea sa se lase cunoscuta. Ele au un fel de a fi si de a ne privi, infailibil, care ne atrage pe noi, barbatii, intr-un joc al iubirii. Oana, ma bucura intotdeauna un comentariu nou, de la o persoana noua. Iti multumesc pentru gandurile tale, asternute aici si te mai astept pe la mine. Crina, sugubat comentariul tau, pe alocuri. Multumesc de trecere si de gandul lasat. :) Sorine, n-ai de ce sa-ti ceri scuze ca nu mi-ai facut nimic rau. In ceea ce priveste comentariile unor asa zisi "mai mari" cum le spui tu, ele vor fi catu-i lumea. Oamenii au perceptii si senzatii diferite. Daca un barbat, de pilda, inca ii aduce flori prietenei, va fi considerat de unii, care se dau macho, drept fraier si invechit, pe cand altii o sa vada in gestul acesta dovada unui om romantic pana in maduva oaselor. Mai departe, daca acei tipi macho, vad cum un alt tip vorbeste trivial femeilor ori le violenteaza, s-ar putea ca acest comportament sa le fie pe plac "masculilor" pomeniti mai sus, pentru ca se regasesc in acel comportament, si le este taaare drag sa vada un om ca se comporta la fel ca ei. Exemple ar putea continua dar ma opresc aici. Iti multumesc de comentariul tau si te mai astept pe la mine. Inca o data multumiri tuturor. Cu prietenie si respect, Bogdan | |
= Doar din iubire! | Maria Prochipiuc [24.May.05 10:54] |
Femeie lacrimă mă fac nisip mișcător prelins de ploaie de fluier primăvară de cântec din prea multă iubire romantic îmi întind vârful de aripă la cer la soare dăruindu-mă în mii de apusuri și răsărituri argintate voi naște rotund iubirea | |
= daca in primele strofe | florin bratu [24.May.05 12:18] |
poezia propune imagini familiare, placut romantate si nu lipsite de un oarecare inedit, versurile ating spre final esente tari, tocmai cand te astepti mai putin. stilul e pastrat, doar ca din penultima strofa cu versurile anuntate de epitetul criptic atasat elegant sanului / "apoi își întinde vârful de aripă castă invocând zborul în jos cu fiecare nouă înălțare la cer, la soare…" e dublat de o epistemologie a dragostei interesanta. ultima strofa atinge un punct liric culminant care nu poate fi refuzat. placut si admirat ingenioasa constructie. | |
= alte raspunsuri | Bogdan Groza [24.May.05 12:57] |
Maria, frumos mai imletesti versurile tale cu cele ale mele. Multumesc mult. :) Florine, onorat de comentariul tau. Multumesc pentru vizita. :) | |