| + Povesti fara Praslea | Ina Simona Cirlan [19.May.05 18:21] |
| Nicolae e un autor matur, povestile lui au tâlcuri cuminti si un farmec aparte. Trist sau vesel e la fel de placut sa-l auzi povestind. Memoria sa afectiva pastreaza , trairi si intamplari din copilarie, de o prospetime neasteptata. Textul de fata atinge cu precedere, copilul din noi care, a trebuit sa accepte finalurile de neschimbat ale povestilor adevarate. Ne aducem aminte ca, din acea clipa si pana acum am devenit din ce in ce mai mult “oameni mari”! Constructie migaloasa reusita, dramatism bine conturat, text si autor ce merita sa-si gaseasca mai multi cititori. Doar titlul , Nicolae, parca i-ar prinde mai bine un alt titlu... | |
| = Viața e cel mai frumos dar | Nicolae Diaconescu [10.Dec.18 14:27] |
| Viața e cel mai frumos dar de la Dumnezeu și poate că acel copil a intuit asta.Să ne bucurăm că existăm și să facem binele doar pentru că așa este moral,fără a aștepta vreo recompensă pentru asta.Mă bucur că mă citești dragă Ina și îți mulțumesc pentru apreciere.Așa e,mi-a plăcut totdeauna să povestesc și prima încurajare am primit-o în armată când într-un dormitor de 40 de inși, seara, după ce se dădea stingerea la ora 21,băieții mă rugau să le mai spun o "poveste",La început eram reticent,credeam că fac bășcălie ,dar apoi le povesteam întâmplările trăite ,auzite...iar acum le-am dat drumul pe internet.Ți-am răspuns abia azi că acasă calculatorul o zi merge și șapte nu.Te mai aștept. Nicu al Popii | |
| = Școala | Eduard Burlacu [20.May.05 11:51] |
| Excelent fir al poveștii, îmi place mult. Îmi place mai ales pentru că este așa de veridică. Reală. Palpabilă. Cu sinceritate, m-a impresionat. | |
| = trist și iremediabil final | Dănilă Florentina-Loredana [22.May.05 17:52] |
| Da, și eu am citit cu o strângere de inimă...Mărturisesc faptul că finalul m-a surprins...nu știu de ce, mă așteptam ca pedagogul să fie hoțul. Poate tot o reminiscență din copilărie, sau mă rog, adolescență, când am căpătat ură față de pedagogi. Un text foarte reușit. Ina a spus mai sus ceea ce aș fi zis și eu. Felicitări! Îmi vine să strig și eu: "nu vreau să moară!" | |
| = Draga Nicolae | DoDu [02.Oct.05 19:06] |
| Poate am sa citesc textul asta pana la capat. Nu prea sunt convins, doar din curiozitate. Nu ma capteaza. Dialogurile de inceput sunt false. Stangace stilistic, personajele sunt constiente ca fac parte dintr-o proza si incearca sa vorbeasca potrivit, de unde si senzatia de nepotrivire. Asta e. Un text slabut la toate nivelele. Sa nu te sperie ce-ti spun acum. Proza cere multa munca, mana nu se formeaza de pe o zi pe alta. Cere mult exercitiu, rabdare, incredere si talent. Uneori talentul nici nu poate fi vazut, pentru ca nu e timpul sa fie vazut, pentru ca esti in urma cu mestesugul scrierii. N-am nici un sfat. Mai incearca. Ba da, am unul. Nu te lua dupa laudatori, cel putin dupa cei care nu-ti gasesc nici un defect. E pagubos | |
| = Un dram de înțelegere și bunăvoință pentru cei din jur | Nicolae Diaconescu [02.Oct.05 19:06] |
| Eduard,vineri ți-am formulat un răspuns mai amplu și cînd l-am trimes, eroare pe calculator .A fost un virus. Azi a venit cineva și m-a "depanat".Nu mai știu ce am scris atunci,ideea era că povestea tatălui bolnav poate fi o lecție de viață pentru copil.De ce i-a spus-o cînd și el era bolnav?..Dacă vei citi "Sfîrșit de săptămînă",o povestire de-a mea nu prea accesată,o să vezi că și alte întîmplări sunt lecții de viață foarte dure.În astfel de împrejurări să avem un dram de bunăvoință pentru cei din jur ,asta e morala. Dragă Loredana, chiar m-am gîndit să-i pun titlul"Nu vreau să moară" sau"Poveste adevărată" sau"Fă-i alt sfîrșit".Îți recomand și ție povestea cu titlul nu prea atrăgător "Sfîrșit de săptămînă".O tînără și frumoasă artistă australiană trece prin aceiași dramă ca eroina din povestea mea de mai sus(am auzit la știri).Dacă ai disponibilitatea citește-o pentru a vedea ce rezolvare i-am dat.Și aici poate e vorba de același lucru,un dram de înțelegere și bunăvoință pentru cei din jur.Poate acel copil nu s-ar fi spînzurat dacă ar fi găsit puțină înțelegere.Uneori oprobiul public e greu de suportat.Te mai aștept. Nicu al Popii | |
| = La ședință ne controlăm limbajul | Nicolae Diaconescu [02.Oct.05 19:06] |
| Dragul meu DoDu, Mă bucur pentru atenționare.Desigur, un text nu poate să placă la toată lumea!Nu fi îngrijorat pentru mine ,sunt prea bătucit pentru a mă speria.Vorba unui inventator din domeniul mobilei pe care l-am cunoscut mai demult"Dacă mi-ar spune o sută de inși că nu le place invenția mea nu mi-ar păsa.Nici dacă mi-ar spune același lucru o mie de inși.Eu trăiesc prin ceea ce fac și dacă totuși unora le mai și place ,cu atît mai bine."Așa e și pentru mine.Mulți sau puțini, mă bucur pentru fiecare cititor.Inclusiv pentru tine și pentru că ai avut bunăvoința să-mi comentezi începutul de text.Un singur lucru n-am înțeles.Spui tu:"Personajele sunt conștiente că fac parte dintr-o proză și încearcă să vorbească potrivit." Adică vrei să spui că sunt într-o ședință și ca atare își controlează limbajul?Mi-ai dat un text de meditație,iată de ce n-o să dorm în această noapte.M-ai făcut curios,abia aștept să te citesc. Cu prietenie Nicu al Popii | |