| = contrapoezie | Bogdan Groza [18.May.05 08:50] |
| copilul tau doarme? trezeste-l ca-i deja tarziu are de mers la gradinita si-o sa fie hazliu le va trage pe fetite de codite, se va harjonii cu baietei ca zmeii. copilul tau doarme? rusine sa-i fie eu la varsta lui faceam insomnie si priveam la luna chiar si-o saptamna ma certam cu stelele rebelele... copilul tau doarme? atunci dormi si tu | |
| = copilul ce nu mai poate fi trezit | Corneliu Traian Atanasiu [18.May.05 09:16] |
| Poezia asta nu merita această năzbîtie de comentariu. E trist să nu vezi în această duioșie sfîșietoare bocetul. Versul subliniat: 'copilul meu doarme' sugerează limpede despre ce e vorba, iar finalul o întărește. Păcat. Cîntec de leagăn pentru copilul ce nu mai poate fi trezit. | |
| = Bodoganel.. | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| un copil ca tine care se uita pe ceruri nedormind si numarind craterele lunii, yau ca nu am mai intalnit. Dar nu-i bai, stelele sigur nu s-au suparat dupa gilceava voastra. ca vad ca inca mai zimbesc... Altfel n-ai fi tu asa poznas. :) Multam, bine ca nu mi-ai trezit copilul de atita ris. Mai treci pe-aici. Drag, Ela | |
| = Cornel, multumesc... | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Bun venit pe pagina mea, ai ale so poeyie sensibila, poate una dintre cele mai duioase, da, scrise de mine. Si pentru asta iti multumesc. Iar copilul de mai sus, nu cel care doarme, ci cel acre se joaca sa ma inveseleasca un pic, m+a obisnuit deja cu contrele lui pe scrierile mele si ale altor autori. Intre tragic si comic, arta are mereu o valoare umana. Te astept cu drag mai departe, acolo unde iti simti sufletul atins. Drag, Ela | |
| = in liniste | Elia Ghinescu [18.May.05 09:49] |
| o sa tac in fata acestui text.o sa tac si o sa scriu cu litere mici,fara ascutirea majusculelor,ca sa nu trezesc copilul. un semn doar am sa-ti las: "alte pîntece rodesc destramarea visului meu și nu în lunile mele se adună ursite" -aceeasi, elia | |
| = Elioara... | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Si incet, cu soapte abia insirate, adunam ayi un sirag, maine o ursita, si uite, copilul yimbetse, acolo in ceruri. Si atunci cind isi va gasi steaua, fi+va nascut pe paminturi. Multam draga mnea pentru cuvintele acestea sensibile si pentru versuri. Drag, Ela | |
| = Danielei :) | Lory Cristea [18.May.05 10:03] |
| Intra in varful picioarelor, saruta-l pe frunte, usor, si stai o clipa langa el, sa-i simti caldura:), eu am facut asta cu bebelusul surorii mele, stii Dani, copiii mici au un miros extraordinar, nu-l pot compara cu nimic, emana un fel de mireasma a linistii. Frumos poem ai scris! drag - Lory | |
| = parere | Florina Daniela Bordieanu [18.May.05 10:15] |
| sunt mama, Daniela, si am venit sa citesc poezia de pe aceasta pagina cu inima deschisa. si tot cu inima deschisa iti spun ca se vede de departe trairea ta materna, duiosia gestului cu care veghezi somnul pruncului. dar, de la un om care scrie versuri ca tine, ma asteptam la ceva mai mult. nu stiu cum s-o scriu, ca sa nu fiu gresit inteleasa si sa nu supar, ma straduiesc sa nu lezez omul si doar sa discut pe marginea textului, ca obiect. iar tema este atat de delicata incat orice as scrie "negativ" ar parea calcatura de cizma. cum oare sa iti explic...textul acesta e tern, Daniela. e mat. l-am citit ca fiind unul scris de mama, dar tu poti sa-l scrii si ca poet, cu siguranta. nu mi-au sunat bine: "varfuri de inima" (inima mamei e colturoasa?...) "râsul născut [...] doar veștedă iarbă" (rasul cui? al copilului? daca e asa cum poate fi un zambet de copil vesteda iarba?... sau poate nu am priceput si regret sincer asta, eu - cititorul oarecare) "pat de nuiele cu muguri căzuți" - cred ca am inteles ce ai vrut sa sugerezi aici, dar nu cred ca e cea mai fericita exprimare iar versurile acestea: "nici ochii-i nu sunt căutare nici glasul ursit alinat o stea i-a ajuns întristare" le-am citit de cateva ori ca sa pot sa le gasesc imaginea potrivita. ma iarta, Daniela. ca mama te-am inteles si imbratisat. ca cititor de poezie... cred ca mai poate fi lucrata. cu tot binele, Dana | |
| = Lory... | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Un copilas are acel miros de liniste si puritate, il simti in tine, amintindu-ti somnul tau din primele clipe de viata, il simti in fiece om, in fiece copil... Multam pentru acest parfum al copilariei din tine. DFrag, Ela | |
| = Daniela... | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| "Virfuri de inima"... avem toti, chiar si mamele draga mea. Chiar si mamele stiu iritarea, supararea, inima intorsa, durerea, tristetea, ingindurarea. Si paote e mat si tern, poate e simplista si fara substanta, fara ritm si fara forma, fara idee si fara slefuire, nelucrata si neparfumata de liric. Poate e cea mai slaba poezie scrisa de mine sau printre poeziile de pe site. Poate da, poate nu. Cert e ca am reusit sa redau un sentiment de mama profund, desi nu am copii, nu sunt inca mama. Iar pentru asta, poeyia mea are cel putin o valoare. Traire si profunzime. Cred ca mama mea ar fi fost sincer impresionata. Poetii, poate nu. Poate da. Unii da, unii nu. Nici eu nu ma pot declara multumita de tot ce scriu sau se scrie. "nici ochii nu sunt cautare, nici glas alinat"... ai intilnit copii deprimati? copii suferinzi? copii care nu te aud, nu te simt, rupti de ochii mamei, intr-o plecare definitiva? of, Daniela. "o stea" sub care s-au nascut le-a ajuns intristare si nu bucurie. Poezia asta asa subreda cum este ca un leagan din nuiele spune mai mult decit o pot spune eu prin cea mai prozaica descriere a unui copil si a unei mae in suferinta. Imi pare rau ca nu ti-a incintat ochii de poet, cred ca nu am incercat asta... nici in cele mai reusite poezii de pina acum. te astept mai departe, si cind iti place, si cind nu. ma ajuta orice comentariu liber pe orice ilustrare a mea. Drag, Ela | |
| = Sa tacem | razvan rachieriu [02.Oct.05 19:06] |
| Sa tacem : minunea care se numeste nasterea sa o pastram pios in altarul launtric. Sa tacem : poezia duioasa poarta in patul fin de versuri ingenuitatea si puritatea intre pleoape de somn. Ar fi trebuit sa ramanem de-a pururi copii, pentru ca definitia puritatii explica candoarea unui copil. Sa tacem cand "o stea s-a frant de albu-i oftat". Sa tacem... copilul doarme. | |
| = iluzia lecturii | Florina Daniela Bordieanu [18.May.05 10:32] |
| oare chiar asa de rau am fost vazuta de tine incat crezi ca nu am inteles ceea ce ai vrut sa scrii aici? pacat. asta e marea problema cuvantului scris si nu auzit. as fi vrut sa intelegi ca strict la text m-am referit. cat despre explicatiile date de tine, sunt binevenite pentru oricine, probabil. totusi...lasa cititorului macar iluzia incercarii de a-si imagina sub tample imaginile din versurile tale, inainte de a-i trasa sabloane, explicandu-le. succes la scris, Dana | |
| = bine.. | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Daniela, am simtit ce mi-ai scris. Fiind insa asa de mirata de ceae ce se vede, am dat doar imagini acolo unde tu nu le puteai vedea. Sabloane? Pacat. Sunt destul de scuturata de ele. Dar, ma rog, paote mai scapa cici-colo fiecaruia. Acum te-ai suparat tu si chiar nu-i cazul. Las cititorului libertatea de ase exprima, insa si eu am aceeasi libertate. Textul. da... Este de lucrat. Poate in alta zi. Multumesc si te rog revino. Drag, Ela | |
| = Razvan.. | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Copiii dorm, in ziua cind nasterea le este inca grea, sau cind tacerea intristata a mei le este legan greu, plumburiu. Copiilul doarme, nascut fiind, sub un cer stins. Multumesc, in tacerea mea, aici unde numai citeva versuri fragile pot vorbi, se lasa o suferinta oftind. A unei mame. A multor mame, de-ar putea vorbi... Pamintula r fi bocet. Multam, te astept cu drag mai departe... Ela | |
| = adormire | Miruna Dima [18.May.05 12:01] |
| Suflet cu rănite colțuri, vise murite, frunze purtate de vânt, căutare a leagănului cu mâinile oarbe, răsărit uitat în cotloane pustii. Copilul ce doarme sunt eu, cea de-acum, cea care s-a pierdut. Copilul ce doarme e copilul meu, cel-ce-va-fi, care și el se va pierde. Text încărcat de semnificații pe care nu trebuie să le caut, căci le strigă fiece literă. Mulțumesc de lectură, | |
| = am plans | ilorian paunoiu [18.May.05 12:40] |
| Am plans cand am citit-o.In rest nu inteleg nimic. Trebuia s-o scriu eu.Nu voi putea niciodata mariana | |
| = pat de nuiele | Monica Fagetean [18.May.05 12:36] |
| sfâșietor și sfâșiat, Daniela... desfășat "în pat de nuiele cu muguri căzuți"... sfios și trist drag, moni | |
| = Miruna, Mariana, Monica... mame, copii... muzica vie | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Miruna Cel-ce-ve-fi nepierdut fi-va, in cele din urma stele de s-ar regasi, o sansa a vietii, lasata intr-o privire vie. Iti multumesc pentru grija cu care pasesti pe fiece litera. Mariana, de-ar fi fost scrisa de tine, ai fi inteles mai mutl decit ai fi putut duce, cararile fi-vor insa luminate intr-o zi cind luminile aprind saptamina iarasi. ca un zimbet senin de copil imbratisat cu iubire de mama. Lacrimia este si ea semn de iubire. Sa nu o stergi decit cu un alt zimbet. Monica Dincolo de sfisiere, sufletul tersare, palpita, nascut usor in umbre, ca si cum, de i s-ar lasa un leagan de mama aproape, un timp, i s-ar descatusa amintirile din vietile ce vor fi sa vina. Multumesc pentru al tau drag, iar cind nu e trist eu sigur voi simti. Drag voua, Ela | |
| = copil adormit | Cirjan Cristian Dragos [02.Oct.05 19:06] |
| iti multumesc pentru imaginea ce mi-ai aratat-o Daniela... nimic nu poate fi mai sfasietor in sufletul unei mame... ( Sper doar sa fiu in stare sa iti completez ideea, caci mi-ai dat ideea pentru a-mi completa o poveste iar pentru asta iti multumesc enorm de mult.) Ca sa te citez pe tine... "Intre tragic si comic, arta are mereu o valoare umana." Iar noi suntem mereu oameni... | |
| = Cristian... | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Cristian, sa iti scrii povestea, o astept, poate ca umanul din noi vibreaza, in arta si in viata, la fel de targic, la fel de comic, ca-i seara, ca-i dimineta. Unii copii afla asta mult prea de timpuriu. Multumesc pentru alte tale cuvinte si te astept mai departe. Drag, Ela | |
| = părere | Ion Diviza [18.May.05 22:58] |
| Mi-a plăcut poemul tău, acest "cântec de leagăn șoptit pe care îl plângi din tine". Emoționant. Cât privește tehnica poetică, îmi pare că nu e binevenită rima celor(doar) patru versuri din ultima strofă. Ori - ori! Ori? :) | |
| = corect, Ioane... | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Ioane, imi las asa poemul acum, atunci cind il voi asterne in vreo carte il voi slefui, voi alege ori-ori, fie-fie. Adica voi divide, ori alba, ori neagra. :) Ma bucura ca in rest ti-a placut. Acum hai mai departe, prin poiene. :) Drag, Ela | |