| = sub gutui | Corneliu Traian Atanasiu [02.Oct.05 19:06] |
| Nu știu dacă am înțeles totul, cele două strofe de la sfîrșit însă m-au făcut să dau... aripi sărate la șoareci. Îmi place cum lucrezi simultan cu verbul-cuvînt și verbul-acțiune. "Covoare roșii pînă la lună" - ce pași înaripați ispitesc... Și îmi place și această penitență pe cojile zdrențuite ale luminii. De la mine - o gutuie. Mireasma ei, să-ți faci din ea eșarfă brodată cu fluturi. | |
| = Eșarfă cu fluturi | Alina Livia Lazăr [17.May.05 19:38] |
| Voi lăsa gutuia neconjugată, deci.O voi așeza pe dulap să îmi amintească de luminile toamnei și de carnea aceea zdrențuită a cerului. Cât despre fluturi, mi-au zburat toți din insectar, semn că sunt liberă :)M-am jucat aici, de-a cuvântul, dar îți mulțumesc, Corneliu ! | |