| = haiku e ;) | Bogdan Groza [13.May.05 14:01] |
| Textul tau ma duce cu gandul la piesa lui Doru Stanculescu, Ai, ai, haide haide hai, pe sub flori ma leganai, ai haidi hai. si da HAIKU E :) | |
| = tangente la cerc de cuie | Daniel Bratu [13.May.05 15:30] |
| Bogdan, multumesc, interesant la ce te-ai gandit, eu nu, dar imi dau seama ca exista unele apropieri, tangente chiar, dar cam atat. | |
| + Hai cuie …sau nu… e totuși Da | Maria Prochipiuc [13.May.05 16:38] |
| De ce totul pus italic? ( aproape) Probabil e o stare interioară care macină întregul și nu ai lăsat versurile normal… Desigur că aceste doua cuvinte hai cuie, puse la începutul fiecărei strofe pentru mine au o semnificație, aș porni de la Haiku(ie) acea formă de poezie formată din 17 silabe, se pare că aici stă tot secretul, am analizat înteregul. E interesant ce a ieșit. Pentru aceste Hai cuie toată admirația… Aș spune și eu ca și tine: Hai cuie, loviți în tâmplele-mi de scânduri canari istoviți. Și : Hai cuie, v-aștept cu giulgiul fin din rochii întins peste piept. Ce pot spune la final? că iubită sau nu palmele mele frunze vor înflori sub ochii tăi muguri de stâncă… | |
| = Umbra stancii | Negru Vladimir [13.May.05 16:53] |
| Cred ca te prinde acest mod de a versifica iar partea de final vine sa intregeasca. Mi-a venit in minte imaginea unui om care canta ceva trist si apoi e napadit de ganduri ca un ogor de buruieni... Oricum poezia poate fi interpretata si intr-un registru ironic sau asa cum zice Maria ca si haiku disimulat. Poezia mi se pare de efect... mult mai bine se intelege fiind recitata."Umbra stancii"... o fi cea care pecetluieste intrarea in mormant? Cu asta nu ma prea impac insa... "carnea lui crem". | |
| + Uitarea | Negru Vladimir [13.May.05 16:53] |
| Am devenit uituc... | |
| = "haicuie" | Dana Stefan [13.May.05 20:29] |
| daca ar fi doar atat de simplu, "haicu'e" , impletitura asezata in asa fel incit privind una din pietrele prinse in montura, sa le vezi pe toate celelalte reflectate in ea, tot asa, cum orice sentiment nu poate fi el insusi, pentru ca le implica pe toate celelalte.. prea tare te doare haiku-ul tau ciobit. ma doare sa te vad cum iti bati propriile cuvinte in cuie in speranta ca ai putea-o lua iar de la inceput, chiar cu pretul sacrificarii cuvantului.. eu sunt amaradul tau acum, si astept in tacere sa te intorci, dar nu de unde vii.. | |
| = semn | Alin Pop [13.May.05 21:09] |
| semn scurt că mi-a plăcut. inventiv, inteligent și totuși sensibil. | |
| = Hai cuie | Lory Cristea [14.May.05 09:32] |
| ,,Hai cuie, cu dor v-așteaptă-acum și iarba sub care-o să mor.`` De cate ori citesc o poezie frumoasa, ca aceasta de exemplu, ma gandesc: off, de ce n-am scris-o eu?:)), pentru c-ai scris-o tu:), si e superba, placut mult! drag - Lory | |
| = ha(i)cuieli pre text si multumiri din inima ciob | Daniel Bratu [14.May.05 10:18] |
| Maria, multumesc, am mai spus, cuvintele tale mangaie si lumineaza, alunga inserarea, insingurarile. Am pus italic pentru a accentua diferenta. Partea italica semnifica plecarea, drumul spre neant, deplasarea spre intuneric, inclinarea spre pamant, literele sunt ca un sir de condamnati la moarte, cu umerii aplecati. Finalul (care da si motivatia inceputului de text) aduce schimbarea, poate fi interpretat si numai ca o speranta, o iluzie, dar si ca o sansa reala, determinand oprirea si, posibil, reintoarcerea spre vital. „Hai cuie” – ca expresie si ca forma a versurilor, da, a fost generata de concursul de … imprejurari, dar e vorba numai de forma si punctul de plecare ale constructiei, un soclu (cel cu italic), un esafodaj, o rama ca de tablou. Versurile de la care a plecat intreg textul sunt cele din final, de fapt. Vladimir, multumesc, canta surpriza in mine ca privighetorile pe la porti ferecate odinioara – ne comentam rar, desi ne citim textele, de fiecare data. E ca un cantec trist, da, o invocatie lugubra (ca in cantecul cu „groparul”), intrerupta spre final de speranta. Versificarea insa nu ma „prinde”, simt asta, e parca ceva fortat acolo, nu cred ca voi mai folosi ritmul de 5-7-5, un imprumut, pana la urma. Ironia e numai formala, dupa cum am precizat anterior, e asa, o ironie care umbla cu un cap spart … de alte ganduri. „Umbra stancii” poate avea si sensul dat de tine, dar stanca, bivalenta, este o piatra de hotar intre viata si moarte. „carnea lui crem” - ai dreptate, nu e destul de sugestiv versul, o sa ma gandesc mai tarziu la modificare; e vorba, in conceptie, de o subliniere a degradarii si aici – carnea crem - pamantie, parasita de viata, dar si lut primordial, in zadarnica asteptare a creatorului. Textul e, oarecum, un cadru cinematografic, cu acea piatra de hotar pe un camp, sinucigasul plecand incet, cu soarele in spate, de langa stanca, atat de incet incat poate fi depasit de umbra ei. Invocatia cuielor de fapt, paradoxal, are si rol de intarziere a trecerii, de schimbarea coordonatelor temporale, in speranta acelui „ghici cine-i?”, hotarator in modificarea sensului de mers. Dana, multumesc, cateodata asa imi place mie sa scriu, simplu, stiu ce este haiku –ul, dar in textul asta e vorba de altceva, explicat anterior. Ma bucura camaraderia ta, multumesc, inca o data, pentru trecere. Alin, multumesc, ma onoreaza aprecierile tale. Cred “totusi” ca, in principiu, sensibilitatea nu se afla in razboi, nici macar rece, cu celelalte doua insusiri, pe care cu marinimie le-ai lasat in comentariu, dimpotriva :) Lory, multumesc, raspunsul la intrebarea ta este simplu si l-am aflat intrebandu-ma, de multe ori, la randu-mi, ca si tine acum, cand citeam textele tale: “pentru ca noi, cei care scriem pe-aci, nu suntem acelasi, ca daca am fi nici nu s-ar prea mai povesti, ca nici n-am mai avea cui si de ce, ca am cunoaste tot dinainte”. :) | |
| = cuiul lui Pepelea:)) | Anca Pepelea [14.May.05 15:43] |
| "hai cuie, " in primul rand este un vocativ, iar cuvantul din vocativ e separat prin virgule-> hai, cuie, apoi cuie e plural -> voi haideti -> haideti, cuie, si apoi vocativul este utilizat cu terminatia art. hot. -> cuielor -> corect: haideti, cuielor, chestia cu "sau nu" aduce un ton de gluma gen "care este" "parerea mea", ceea ce strica aerul de melancolie-visare creat pana atunci. "pai nu mor caii cand mor cainii, si de altfel..." ( N.Stanescu ) | |
| = grr, greseala | Anca Pepelea [14.May.05 15:47] |
| ...cand vor cainii ... | |
| = „Hai di hai”(,) pe pele-o :))) | Daniel Bratu [15.May.05 11:31] |
| Anca, multumesc, in fondul gramatical scolaresc strict, poate ca ai dreptate. Desi, daca n-ai aflat inca, poti afla de acu`-ncolo ca: - forma „hai” nu este pe deplin echivalenta cu „haide” si nu are plural; - in gramatica limbii romane exista si asa-zisul „vocativ scurt”, fara sufix; - virgula confera independenta vocativului, dar e aleatorie, iar eu am ales alta varianta. Pentru ca amaratele mele texte din site s-ar putea sa nu satisfaca plenar zelul tau exegetic, iti recomand exersarea analizei gramaticale pe unele volume de poezii deja publicate, ale unor autori consacrati. Pentru inceput, „Deadeva” (1998) – Caius Dobrescu. Dupa 20 de ani, cand vei termina de scris cele 30 de volume pline cu incalcarile de norme si conventii ortografice si cu iregularitati (in intentie: inventivitate, surpriza, distantare ironica, diversitate), poate ca autorul se va afla prea departe (in „camp cu verdeata”), pentru a se „lumina”. Dar vreun urmas care sa stie citi si cere iertare tot trebuie sa aiba. Despre „chestia” cu „sau nu”, precum si despre „aerul”, cerul si pamantul intregului text am scris in comentariile anterioare - „parerea mea”, „care este” una pur personala, proprie, individuala, particulara si dependenta ca scaiul de mine … este ca nu ai citit decat titlul si subtitlul. Poate ca data viitoare iti vei cobori atentia macar spre primul vers, ca un pas, alegoric vorbind, mic pentru tine, dar urias pentru mine si ceilalti eventuali cititori, cufundati bicisnic in academia imunda a oralitatii. Nu mor, asa e, n-ai gr(r)ija… :) | |
| = "of, amarule amar" | Anca Pepelea [15.May.05 18:49] |
| ce am spus eu, ai recunoscut si tu, ca e corect. asa incat, tonul tau ironic si rautacios puteai sa-l fi pastrat pentru alta ocazie. si ai presupus gresit ca nu am citit toata poezia. doar ca am comentat numai din punct de vedere gramatical. despre sens, se comentase mai sus, ba chiar mai mult, tu ai reusit sa deslusesti tot misterul poeziei prin comentariul aferent. | |
| = primum si prima | Daniel Bratu [16.May.05 14:51] |
| Anca, ce am "spus" a ramas valabil, in intregime, "cum am stabilit", nu numai in primele doua randuri ale comentariului. Daca te rog sa citesti tot, poate ca solicit prea mult, scuze, asa ca renunt. Apoi: - ceva ironie s-o fi gasind, asa e, dar nicidecum rautacioasa, poate doar ajutatoare in intelegere; - acea "parere" a mea a plecat nu de la rusticele "biciuiri" ale carului gramatical, ci de la consideratiile tale asupra textului ("chestia cu "sau nu" aduce un ton de gluma gen "care este" "parerea mea", ceea ce strica aerul de melancolie-visare creat pana atunci." - Anca Pepelea), atat de "din pod" si de "pe dos", incat m-au facut sa mai citesc textul si comentariile celorlalti inca de cateva ori. Poate ai citit altceva, m-am gandit, si ai postat aici impresiile, din eroare. - nu am gresit incercand sa "deslusesc misterul", consider ca e un gest de minim respect sa raspund intrebarilor si sa explic la ce m-am gandit, de la ce a plecat textul, dar se vede treaba ca nu prea am reusit sa ma fac inteles, pentru toti. Daca ai fi (bine)intentionat, ai mai fi avut destule de scris si despre textul in sine. Eu cred ca as mai fi reusit sa explic inca de 10 ori pe atat, fara repetitie, te rog, insa. P.S. ("?)primum vivere(,?) deinde philosophari("?) - Anca Pepelea (?) | |