| = plânge tăcut o pasăre-n dor | Maria Prochipiuc [10.May.05 09:39] |
| Artisul cu gândirea lui psihologică, instalează elementul de convingere a cuvântului nu în rațiune, ci în emoție, în sentiment. Autoarea intuiește senzorial ceea ce spune, rămâne ca cititorul să se modeleze după frecvența cuvintelor sale și să le dea noi sensuri. Imaginile artistice create, sunt imagini vizionare trăite( poate ) cu alte cuvinte intuiția unei noi existențe. O notă de tristețe? De remarcat: mă-mpart între degetele tale lungi ademenești năstrușnice stele de mare coborât printre frunzele sângelui meu răscolit verifica aici:iar și-au pierdut prințul cocorii | |
| = iar și-au pierdut prințul cocorii | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Copilă fiind citit-am o poveste, una dintre poveștile Asiei, din ea am desprins acum rătăcitul cocor, metaforă, firește pentru trăirile cuprinse în poem. "Iar și-au pierdut prințul (ei) cocorii"... Iar și-au pierdut unii oamenii sufletul pur... Și iar rătăcește el într-un nisip (om) mișcător, abis din noi. Sensuri, rătăciri, iubiri, da, uneori trist cocorul. Mulțam, Maria, te așteptam să revii. Drag, Ela | |
| = Cocorii copilariei :) | Bogdan Groza [10.May.05 12:55] |
| Cocorul tau "racit" :D imi aduce aminte de mare, neagra de furie uneori,albastra verzui, alteori. Tu, prin ochi de copil resimti, in toti porii, "tabieturile" pe care le are printul ce "ademenește năstrușnice stele de mare pe genunchi, le alinta, apoi le canta ca si cum ar fi vazut steaua de mare luminandu-i adancurile. | |
| = Bogdan... | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| O clipa am crezut ca am scris din greseala "racit" si am ris, ca un copil cind am vazut ca era doar gluma, nu contra-poezie. :) Da, resimt prin toti porii si prin toate privirile. Multumesc pentru faine cuvinte aici lasate de aripile tale de spirit. Drag, Ela | |
| = Cocorul tău.... | Magdalena Dale [10.May.05 18:28] |
| "plânge tăcut o pasăre-n dor e prințul cântând a-nserare" Este versul care, mie mi-a plăcut cel mai mult, mai ales că prințul este un cocor, care are pata dorului roșie pe cap, așa cum o avem noi în suflet! Drag, Magdalena | |
| = Magdalena... | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Magdalena, sensibil vers ai ales ca fiindu-ti pe suflet. Ma bucura mult ca simti cum se ratacesc uneori cocorii. Pete rosii, da... Te astept mereu cu drag, Ela | |
| = Printul - forma pe care o ia idealul | razvan rachieriu [02.Oct.05 19:06] |
| Printul care este forma pe care o ia idealul si-a pierdut cocorii -formele pe care le iau sperantele - evadati din custile mintii. Mareele inundand sinele s-au retras lasand in nisip "stele de mare" , iar sufletul gol se imparte intre degetele lungi ale misterului si aripile pana la cer ale avanturilor. Printul "coborat printre frunzele sangelui rascolit" de furtuni culege cocorii rataciti in umoarea sentimentelor si ii elibereaza in primavara cu aroma de verde, ploaie si seva. | |
| = Razvan, ceva mai tirziu... | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Cind am scris aceasta poezie, am avut in minte si in suflet imaginile pe care tu le-ai descris in comentariul tau, ceea ce imi tulbura un pic privirea si ma face sa iti fiu recunoscatoare pentru cit de fin observi orice miscare interioara prin cuvint si vers. Ideal, sperante pierdute si regasite, suflet gol si reinsufletit de maree, arooma de verde a vietii... Toate acestea mi-au fost esente in acest poem. Multumesc si poeziile mele iti sunt deschise inspre o maiestrita destalmacire. Drag, Ela | |