| + Ela, | Vasile Rotaru [08.May.05 21:32] |
| Multă vreme am refuzat sa te comentez, cu rare excepții, doar pentru ca gravitatea si tipatul absolut inuman la un moment dat care răzbate din textele tale sunt puse sub un val al Popeei. Nu mi-am bătut capul cu un imbecil ca Starobinsky, dar observ la tine sub țesături fine și strigător la cer de comune, doar pentru el care are răbdare, strigăte înăbușite, ca și cum ai bate in capacul unui sicriu de vie. De ce scriem? De ce scriem? Ca sa ne citim cu plăcere și delicii, ca toti calofilii și grafomanii, fără discernământ. „Paginile albe azi au nevoie de liniște, cascadele de cuvinte se aruncă din litere spre pământ, pătrunzându-l fertil. Mâine oare se va crea măcar o poezie?” | |
| = ... | Dana Stanescu [08.May.05 22:14] |
| din cate te cunoastem noi, poezia va veni, si dupa ea altele si paginile acestea vor continua cu dialogul lor tacut... pentru ca daca nu ar fi asa Ne-ar urla prăfuirea și îngălbenirea, mirosul de mucegai, și ne-ar zbârci cu colțurile îndoite, definitive riduri. | |
| = Rotarule, Dana... paginile aurite | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Rotarule, mi se invirt literele iesind de sub valul Popeei si inundind fertil cred pamintul poemului de maine, indiferent cind va fi acel maine. Scriem fiindca ne mina acel libido scribendi, ardere vie din noi. Alfel, poate am picta, am sculpta, am cinta. Sau pur si simplu am face altceva. Si e aurie acum pagina mea. :) Dana, dialogul acesta e cu paginile, cu mine, cu cineva, oricine, fiindca indiferent cit de jurnal este jurnalul, intotdeauna este un altul caruia il adresam, cumva. Altfel, nu am mai scrie decit pe riduri. Multam de indemnul sspre poezie. Drag voua, Ela | |
| = Promisiunea | Bianca Iulia Goean [08.May.05 23:50] |
| Pagini... ceea ce le face importante este cuvantul care poate sa fie scris. Nu cuvantul deja scris, nu litera deja arcuita, ci promisiunea, nu-i asa? Si poate ca intr-o anumita zi, din aplecarea cuiva asupra umbrelor se vor naste litere cu alt inteles, cu alte meniri. Cheama vantul si stihiile, paginile incep sa se adune, Ela ;-) Drag, Bianca | |
| = Dalba | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| De-as chema stihiile si vintul, apai nu stiu ce s-ar face cu paginile scrise sau nescrise. Sau poate as ramine eu, scriind doar in gind. Ce trist ar fi... Si promisiunea este o manifestare inca nemanifestata. Stii ca eu, asa cum sunt eu, imi tin intotdeauna promisiunile, chiar daca nmu neaparat atunci cind se asteapta oamenii. Noblesse oblige, dar intelepciunea este doar in manifestare. Multam pentru cerneala albastra. Drag, Ela | |
| = coltul din dreapta sus | Elena Albu [09.May.05 09:23] |
| Ela, mi-a placut o anumita idee foarte mult atat literar, car si filozofic. Uite: ,,Copiii, numai ei ne pot învăța să așternem viața din colțul din dreapta sus, până la capăt." Succes! | |
| = Elena | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Multumesc, Elena, fiecare din noi rezonam la acele lucruri care ne ating fie spiritul, fie sufletul, fie ceva ce reverbereaza oricum in noi. Sa ne regasim "colțul din dreapta sus". Drag, Ela | |
| = pietricele albe | simionescu adriana-marilena [09.May.05 11:55] |
| "Trebuie că le este greu paginilor albe, într-un fel, atunci când se lasă în mâna oricui, pe orice raft, în vreun sertar, pe-o masă, pe jos aruncate, în dosare, între cărți, pe balcon, în tren. Nu cred că le place neapărat să fie așezate în cea mai mare ordine, dar nici alandala" Am simțit mereu sub aparenta naivitate a unora dintre textele tale o densitate demnă de invidiat, delicatețea jocului și a cuvintelor aruncate parcă la întâmplare ascunzând o profunzime a sentimentului și a trăirilor pe care le încerci de ca și cum ai ciocni pietricele, din ciocnirea lor născându-se nu o altă piatră ci o scânteie. Ama | |
| = Ama... | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Ama, ma bucura sa vad ca reusesti sa patrunzi esentele. Ele sunt intodeauna rostite simplu. Si vad ca reusesti, mia mult, sa simti tot tumultul metamorfozei si al decantarilor ce a fost trait inainte de a atinge simpla asternere. Imi place imaginea pietricelelor ce aprind scintei. Te astept cu drag mai departe, Ela | |
| = epistolă | Miruna Dima [09.May.05 17:55] |
| Albă, pagina tremură ușor cu privirile întoarse spre ce va veni. Gândul meu o pângărește iar și iar, fără să fac vreu semn vizibil în apele-i imaculate. Poate va fi un cutremur, poate un tumult fără sfârșit, poate o adiere lină ca o lacrimă sau poate o icoană demult uitată... Azi e stilou și linii tăiate, mâine e mototolită în pumn, ieri a fost doar o părere. | |
| = Miruna... | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Azi este o pagina, uneori pastrata cu sfintenie, alteori aruncata printre altele. Eu cred ca din fiecare azi se pastreaza cite ceva in noi, ne creaza, incetul cu incetul. Noi suntem pagina dupa pagina, precum o carte. Uneori atit de greu de citit. :) Ma bucura ca ai trecut aici, pe la pagina de azi, cea de maine te asteapta si ea. Drag, Ela | |