Comentariile membrilor:

=  cuvintele uită să mi se-ntâmple	Elia Ghinescu [04.May.05 23:59]
Zimbesc citind definitia barbatului-copil scrisa chiar de un barbat.Mi-a placut ingemanarea ideii de minz tavalindu-se prin iarba cu inocenta unui copil ce poate vedea culoarea verde,pe de o parte, si responsabilitatile adultului,pe de alta. "mă joc de-a puterea și uneori de-a mine însumi" Si barbat si copil "cuvintele uită să mi se-ntâmple". Frumoasa poveste la ceas de noapte. Elia
=  "ma tavalesc prin ierburi crude de parca/ n-as cunoscut vreodata fraiele sau sa	Nuta Craciun [05.May.05 03:29]
si pentru ca nu pot scoate o exclamatie... este interzis, zic: un poem adevarat, nu jucat, cum numai iubirea... ce frumos: "numai iubirea nu-mi este joc", si barbatii se joaca uneori? cu masinute, cu soldatei de plumb? sa fie de vina dorul...? sau primavara te copilareste? tema pt. insomnia mea : de ce nu ti se-ntampla cuvintele, cand tu poti iubi atat de real? Anana
=  Vasile Mihai	marina toma [05.May.05 04:29]
M-am temut,Vasile, vazand acest titlu ca voi da peste un poem din acela "alint" cum scriu in general...femeile. Venisem cu securea ridicata sa dau sa curga sange. N-am avut in ce da. Foarte reusit. Am doua sugestii (parerea mea, unora le va place exact ceea ce mie nu imi place...): una ar fi titlul care tare tare l-as mai schimba! A doua este ideea din ultima strofa pe care nu as pierde-o (e interesanta si se cere in poezie) dar as incadra-o altundeva si fara "numai". Vezi tu, dezvolti poemul insirand anumite elemente apoi spui "dar" aducand elementele opuse. Si aici ne impiedicam: vine apoi inca un "numai" tot un fel de "dar". Suna cam asa: "Sunt inalt dar sunt scund numai ca sunt mic de statura"
=  vasile mihai	marina toma [05.May.05 05:14]
Vasile, stai ca te-am zapacit...(scuze, sunt cam obosita, e tarziu tare) iata deci, ultima strofa eu o vad asa: iubirea nu-mi este joc o descopăr atât de reală iar cuvintele uită să mi se-ntâmple si o vad pe undeva prin interiorul penultimei strofe, care, in opinia mea, ar face bine sa inchida poezia (imi suna suficient de "rezolvatoare")
=  :))	florin bratu [05.May.05 10:22]
rad duios (dureros face oare parte din aceiais familie de cuvinte?) aici. niciodata nu renuntam la lucrurile acestea. si dragostea nu este niciodata hiperbolizata, ci exclusiv reala, de la dante incoace (misca pana la urma sorii de pe cer). cred ca este primul comm la care pun idei complementar unor idei. ideea e ca imi place, in concluzie.
=  mda	Mircea Leonte [02.Oct.05 19:06]
uite niste versuri care te trezesc...se pare ca suntem pe aceeasi lungime de unda,legat de copilarie v.s. maturitate. adevarul e ca nu putem renega iubirea, barbati sau copii fiind(din pacate)...e bine ca de fiecare data sa adormim cu degetul in gura, visand(poate ca asa scapam pentru o clipa).
=  opinie	Tanasescu Nicolae Constantin [05.May.05 10:53]
totusi... zagazuri de nori, soldatei de plumb in sertar, rodie coapta... mi se par cam prafuite... daca se poate, te rog sa-mi explici si mie ce ai vrut sa spui cu evadez inca-n mine? mi-a placut ultimul vers foarte mult mai trec Costin
=  Raspunsuri	Vasile Mihai [05.May.05 12:32]
Elia, multumesc pentru vizita si pentru aprecieri. Uneori sunt copil fara sa vreau, alteori incerc sa fiu copil si nu mai pot. Paradoxurile vietii, nu? Oricum, ideea ca in sufletul fiecarui barbat traieste copilul de altadata este foarte adevarata. Anana, da, si barbatii se joaca uneori, sau mai bine zis se joaca mai mereu :). Ai dreptate in ambele privinte. Si primavara si dorul sunt "de vina" pentru "copilaria" inimii mele in anumite momente. De ce nu mi se intampla cuvintele? De uimire fermecata. Iubirea este intotdeauna un miracol, singurul real si uneori cuvintele se simt prea sarace pentru a putea imbratisa sentimentele. Marina, ma bucur ca ai gasit aici un poem care sa te faca sa "ingropi" securea si ma bucur ca gandurile mele ti-au vorbit. Iti multumesc pentru vizita, pentru apreciere si, mai ales, pentru observatiile pertinente. Despre titlu... nu stiu ce sa spun, ca de obicei am probleme cu titlurile :). Cat despre ultima strofa, acolo simt si eu ca trebuie facut ceva. Oricum, strofa aia mi-a dat batai mari de cap ieri si chiar hotarasem sa o las sa se mai sedimenteze. Am sa iau in considerare sfatul tau de a imbraca ultimele trei versuri cu penultima strofa. Mi se pare o solutie buna. Florin, te regasesc cu bucurie langa versurile mele si nu pot fidecat onorat si impresionat de vizitele tale. Ma bucur mult ca iti place poezia de fata si te mai astept cu drag si cu alte ocazii. Cine ar putea sa simta mai bine "realul" celor scrise aici daca nu tot un barbat-copil? Costin, tocmai asta a fost si intentia, sa folosesc niste "obiecte" si "imagini" pe care s-a asternut intrucatva patina timpului. De data asta nu am urmarit originalitatea, ci autenticitatea unor anumite momente, unor amintiri, unor trairi. Ca dovada... n-am glumit :). Mai am inca si masinutele, si soldateii si il port mereu dupa mine oriunde m-ar purta viata. Versurile astea se vroiau a fi ca o fotografie alb negru, cu colturile putin indoite, pastrata ani de zile in portofel, chiar daca suntem in era digitala in care se poarta hologramele 3D. Cat despre "evadez inca in mine"... Este dificil de explicat, mai ales in contextul in care credeam ca am fost suficient de clar cu versul acesta. Propria personalitate are mai multe fatete, ca un diamant, si fiecare dintre ele iese la iveala intr-un fel sau altul, depinde de moment. Uneori ma simt captiv in mine ca intr-o inchisoare, cand gandurile si durerea devin prea greu se suportat. Dar alteori evadez in mine insumi, in amintire, in joc, in sentimente atunci cand exteriorul devine o inchisoare, cu prea multe rigori si responsabilitati. Nu stiu cat de clar am fost. De data asta, cat de cat punctual, va multumesc tuturor si va mai astept cu tot dragul si alta data. Mihai
=  Mircea	Vasile Mihai [05.May.05 12:55]
Ia uite, am luat "leapsa" :). Nu mi se afisase comentariul tau atunci cand am inceput sa raspund, asa ca, rugandu-te a ma ierta pentru intarziere, iti raspund acum. Iti multumesc pentru popasul alturi de versurile mele si ma bucur ca le-ai simtit acolo, in suflet. Asa este. Nu putem renega iubirea... si oricum, chiar daca am putea, nu am vrea. Cel putin eu unul nu as face-o, avand in vedere faptul ca este sentimentul care face viata mai frumoasa, fie ca esti copil, fie ca esti barbat. Te mai astept cu drag. Mihai
=  "gura păcătosului adevăr grăiește"	Grosu Luiza-Oana [02.Oct.05 19:06]
foarte adevarat!!! barbatii raman niste copiii, indiferent de varsta, de cati copii au... reusesc sa traga oarecum copilaria dupa ei. atunci cand sunt copii, jocurile lor sunt "barbatesti" (de-a razboiul, de-a soferii...). uite, de exemplu, baietelul meu are numai 2 anisori, dar spune: "mami, fac pipi din picioare ca barbatii" sau "conduc masina asta ca barbatii"... iar cand au crescut, "nu s-au despărțit de mașinuțele multicolore de soldățeii de plumb ascunși într-un sertar"...
=  adevarat....	Salomeea Stuparu [02.Oct.05 19:06]
"dar de cele mai multe ori îmi închipui că sunt bărbat" ...fiul meu, care abia a implinit 4 ani, spune la fel de convins ca el e barbat...si asta nu e putin lucru, e o responsabilitate atat de mare, incat doar voi, barbatii o stiti purta:) "numai iubirea nu-mi este joc bărbat sau copil o descopăr atât de reală iar cuvintele uită să mi se-ntâmple" ...sunt inutile cuvintele atunci cand totul e simtire; cat despre iubire, da, nu poate fi joc niciodata (si asta tot de la fiul meu am invatat-o, in ziua cand i-a dus o magnolie prietenei lui de la gradinita...cu atata seriozitate si firesc...) Cu drag, Lizush
=  poate...	Andrei Neagu [05.May.05 20:38]
mi-a placut stimabile! mi-a placut sructura ideatica! "numai iubirea nu-mi este joc bărbat sau copil o descopăr atât de reală iar cuvintele uită să mi se-ntâmple" poate ca "te joci" prea mult! poate ca iubirea ni "se intampla" atunci cand suntem copii dar trebuie sa o traim ca barbati.
=  "gust dulce-acrisor "	I.Voivozeanu [02.Oct.05 19:06]
Vorbire simpla si cu candoarea celui ce descopera o primavara care "înflorește muguri în suflet". Imaginatia incepe cu realitatea si sfarseste tot cu ea... Nimic nu scapa privirii: "soldat sau cavaler în armură ... poet mă joc de-a curajul de-a orgoliul și de-a toate responsabilitățile asumate mă joc de-a puterea și uneori de-a mine însumi" Nu-mi ramane decat sa admir viata din fiecare vers. Uneori in mine cuvintele uita sa se mai rosteasca Cu drag, Ina
=  Din suflet	Vasile Mihai [06.May.05 14:52]
Luiza, inca nu am copii, dar cred ca nu o sa ma schimb esential cand vor aparea. Abia astept momentul acela... si cred ca voi mai copilari o data alaturi de ei. :) Tare simpatic e pustiul tau! Sa-ti traiasca fericit si sa te bucuri de el in liniste si bucurie! Iti multumesc pentru cuvintele calde si pentru semnul drag lasat in prag de seara. Uite inca o mamica de baietel care mi-a trecut pragul! Lizush, e straniu... Cand suntem copii abia asteptam sa crestem si sa devenim cu adevarat barbati... Iar cand crestem, tanjim dupa copilarie si parca-parca nu se obisnuim cu ideea ca am crescut. Multumesc pentru vizita si pentru ca ai lasat cuvintele mele sa iti patrunda in suflet! Flintasule, de mult nu m-ai mai vizitat. :) Ma bucur sa te primesc din nou in paginile mele. Joaca... niciodata nu poate fi prea multa. Cat despre iubire, tocmai asta si spuneam :). Ca nu este un joc... o traiesc cu cea mai mare seriozitate... masculina posibila. Si nu numai ca barbat, ci si ca OM. Multam de vizita. Ina, simplitatea si candoarea uneori pot parea desuete, asa cum s-a observat mai sus. Dar nu poti sa "acuzi" un copil de desuetudine :). Am incercat, dupa cum ai simtit si tu, sa exprim ceea ce simt uneori, cu bucuria aceea a copilului descult in iarba, de care tuturor ne este dor uneori. Ma bucur ca intrucatva am si reusit. Iti multumesc pentru calatoria ta in lumea copilului din mine. Dragii mei, ma bucur ca v-am atins inimile si ca m-ati lasat sa va daruiesc cateva clipe si ganduri ale copilului din mine. Va mai astept cu drag. Mihai
=  bucuros de regasire	Andrei Neagu [07.May.05 17:33]
Mihai: pe onoarea mea de om patit, zau ca te-am inteles! doar ca bateam seaua ca sa... hai ca mai trec!