| = Ziua Mariei | Aina Serban [03.May.05 21:26] |
| Frumos portret al celor ce se intrupeaza aiurea, in povestile lor, in cuvinte. Asemuiesti ceea ce ramine in urma, pe acest mal al vizibilului, unui spatiu alb fara contururi figurative in care bintuie un suflet desprins de invelisul carnal. Tu sugerezi dorinta lui de a cunoaste rotunjimea umerilor, o adevarata imbratisare, dar stii in acelasi timp cit de neprielnic este 'tarimul fapturii' pentru cei 'goi pina la suflet'. Este macar posibila potrivirea 'de cuvinte' ? Azi cred in tine, in capacitatea dorului, in daruire. | |
| = împlinire prin cuvânt | Ion Diviza [03.May.05 23:25] |
| Împerecheri de umbre înlănțuite de vise... Când însăși viața e umbra unui vis... În acest poem exprimi inexprimabilul și realizezi irealul. În acest spațiu, cu siguranță, eul tău poetic e împlinit. | |
| = Răspunsuri | Maria Prochipiuc [04.May.05 09:20] |
Aina – nu e ziua Mariei, e totuși ziua cuiva, a unui prieten apropiat inimii Mariei, bine intuite anumite aspecte ale acestui poem dăruit din inimă pentru o altă inimă, poate prea singură, aproape totul e dincolo de vizibil, acolo unde doar dorurile își mai au sălaș. Ce ai surprins tu mă surprinde chiar pe mine care am scris aceste cuvinte: spatiu alb fara contururi figurative in care bintuie un suflet desprins de invelisul carnal, nu mai spun nimic las restul așa și pentru alții dacă or mai fi… Ion – frumos spui și tu dragă prietene, că viața e umbra unui vis, totuși viața se trăiește, nu e numai vis, sunt adevăruri care ne conduc și după care ne conducem. Trebuie să ne implinim unii prin alții. | |
| = Inima viselor | Bogdan Groza [04.May.05 11:56] |
| Doar atunci cand ne purificam mintea si sufletul, cand suntem "goi pana la suflet" putem sa ne intalnim in taceri dincolo de orice banuiala. Si cum iertarea aproapelui se realizeaza de saptezeci si sapte de ori cate sapte, nu e de mirare ca se "refac din cioburi anii" intr-o inima nonfigurativa. Daruind vei dobandi, zice Steinhardt, si tu, prin gesturi inocente, indatorezi cerul sa asimileze dorul sufletului. Iar trupul de seara, despuiat deci de orice intinare, cu efecte de lumini si umbre in launtrul lui, isi implineste destinul, intr-un spatiu afectiv localizat, unde altundeva decat in inima viselor. | |
| = "inlantuiti in vise", ca in umbrele din Mont Saint Michel | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| simt cuvintele tale dansind intre doua scene, una aproape de tine, una parca atit de indepartata. Te lasi intr-o melodie aproape in surdina, ca un dor cintat prea tirziu. Femeie cautindu-si esenta, aceeasi cu a barbatului - "acelasi os cu tine", ca si cum orice ar fi, dincolo de existente separtae, ar exista indubitabil si indelebil un al treilea spatiu, al spiritului, al sufletului, in care dansul continua dincolo de lumi. Poezia are o forma aproape de mainile sticlarului, se vrea a fi nesfirsit modelata. Ritmul inavluie ca un abur nerisipitor. Sunt printre toate versuri ce se desprind in lumini aparte, chiar daca peste altele inegurare chemi. Te uita cum scrii si lumini, Decembre :) goi până la suflet ne întâlnim în tăceri fiecare își parcurge drama în sunetul de trâmbiță al cuvintelor perspectivă liniară fără culoare tărâm neprielnic eu si tu o potrivire de cuvinte Uneori in-tristare si Tristan si Isolda se aud intre cuvinte. Drag, Ela | |
| = eu si tu o potrivire de cuvinte | Maria Prochipiuc [04.May.05 20:38] |
| Bogdan – oare chiar am incercat eu aici o purificare a minții sau a sufletului? Dacă tu așa ai simțit e de bine! Apoi întâlnirea dincolo de orice bănuială pare a fi și ceea ce am vrut, da îl iubesc atât de mult pe Steinhardt doar pentru aceste cuvinte: Daruind vei dobandi, mai mult încă nu, ba da, mi-a plăcut și: Iar trupul de seara, despuiat deci de orice intinare, cu efecte de lumini si umbre in launtrul lui, isi implineste destinul, intr-un spatiu afectiv localizat, unde altundeva decat in inima viselor. Să-ți dau dreptate? Nu spun nimic, fiindcă nu se cade să dezvălui misterul! Daniela – îmi era dor de cuvintele tale, dezvăluitoare de mistere, da, se pare că sunt trei planuri distincte, tu le numești scene, e doar o dedicație, și cum bine ai subliniat: dincolo de existente separtae, ar exista indubitabil si indelebil un al treilea spatiu, al spiritului, al sufletului, in care dansul continua dincolo de lumi, știu versul mai poate fi modelat, și dacă aș încerca acum, totul ar căpăta alte valențe. Versurile alese de tine le pot considera un poem adevărat și dacă ar fi să remodelez cred că asta ar fi forma de sfărșit. goi până la suflet ne întâlnim în tăceri fiecare își parcurge drama în sunetul de trâmbiță al cuvintelor perspectivă liniară fără culoare tărâm neprielnic eu si tu o potrivire de cuvinte Și pentru tine! Crezi că e bine oare, să ieșim dintr-un principiu general și să ne izolăm așa ca într-o excepție? Crezi că Universul acesta nu are nici un rost, de ce să cădem sub blesemul nostru de osândă? Viața își are rosturile ei, dacă noi nu reușim să-i găsim un rost, nu e vina vieții. Singurăteatea nu te va învăța niciodată că ești singur, ci doar singurul! Surpa-ți gîndurile, caută pulsul vieții și trăiește odată cu ea! | |