| = Nimeni nu ar trebui sa spuna asemenea cuvinte! | nitulescu ciprian nicolae [02.Oct.05 19:06] |
| Draga mea Monica! Ceea ce descrii tu aici, Monnica, mi se pare a fi mai degraba a fi un iad, in adevaratul sens al cuvantului, ba nu, rectific, chiar este un iad! Nimeni nu ar trebui sa treaca vreodata prin ceea ce descrii tu aici sau prin ceea ce ai trecut tu in momentele care te-au determinat sa scrii apoi aceste versuri. Cred ca au fost si sunt momente teribile prin care treci, altfel nu ai scrie in maniera in care scrii. Regasesc in poezia ta versurile Veronicai Porumbacu “ Destinul mi-e sa n-am nici un destin. Destinul mi-e sa port alte destine. Un geam sa fiu, stralimpede, strain, sa va vedeti pe voi, privind prin mine.”, precum si drama lui Sisif. Atat de mult imi doresc sa te ajut, Monica, sa nu mai fii niciodata nevoita sa spui cuvinte ca ”...imi storc din sange fructul interzis”, sau”...ma exilez in raiu-mi circumscris”.... , si in acelasi timp mi-ar placea sa stau alaturi de tine in acel cocon, plutind imaterial, sau in acea cochilie atemporala a ta. Viata poate fi asa de frumoasa, Monica si numai de noi depinde sa o facem sa fie asa. Puterea se afla in mainile noastre, nu uita niciodata asta, Monica! | |
| = domnului Nitulescu, cu regret | Monica Mihaela Pop [03.May.05 11:16] |
Domnule Nițulescu, mulțumesc pentru comentariu! Dar, zău, mie nu îmi pare ca aceste versuri să descrie iadul. Ba din contră, le-am scris ca pe o contemplare versificată a frumuseții și liniștii înaltului ceresc, în forma lui cea mai pură. Așadar citește, recitește și poate, poate, vei descoperi că nu e vorba de ceea ce crezi sau ți-ar plăcea să crezi. Cât despre poezia Veronicăi Porumbacu, chiar nu are nici o legătură cu acest poem. | |
| = "storc din sange fructul interzis" | Aurel Pop [04.May.05 12:00] |
| Urmaresc din umbra evolutia ta, fiecare poem aparut ma face sa cred si sper ca nu ma insel, usurinta si modul in care scrii. Simt cum versurile poemului mustesc in tine. Creez imagini de necontextat, si nu sunt de acord cu Domnul Niculescu. Veronica Porumbacu cazuta in 1977 in acel martie dur nu are nici o legatura cu ceea ce scrii tu. Acel "cocon" acel copil care iti rupe apele renascindu/te ma duce cu gandul la judecata de apoi, cand cu totii o sa dam socoteala. Draga Monica astept momentul editorial. | |
| + părere | Liviu Nanu [04.May.05 12:12] |
| Din primele două strofe am reținut coconul și fructul interzis, poate insuficient exploatate. Ultimele două strofe mi-au plăcut în întregime. Sau aproape, "Ci-mi voi tăcea..." sună puțin ciudat. | |
| = Aurel Pop, Liviu Nanu | Monica Mihaela Pop [11.May.05 12:46] |
Vă mulțumesc! Din lipsă de timp nu pot acum să postez un răspuns adecvat, dar o voi face de îndată ce mă întorc la serviciu. Cu drag! | |
| = Aurel Pop | Monica Mihaela Pop [26.May.05 09:55] |
... sper ca acest an să însemne și apariția primului volum de versuri cu amprenta sufletului meu printre rânduri. Mă bucur să aflu că mai sunt și alții care doresc acest lucru, nu pot fi decât măgulită. Și-ți mulțumesc pentru prezența constantă, chiar dacă din umbră, aici! | |
| = Liviu | Monica Mihaela Pop [26.May.05 10:11] |
... știi matale cum e femeia, mereu lasă ceva nespus, ceva ce să poată spune doar atunci când vrea dumneaei. Așa că, nu te mira de coconul cela, ori de fructul interzis, lasă!, le vine și vremea lor. :) Și chiar dacă-mi voi tăcea, de pupat tot te pup. Uite-așa! Tot binele! | |