| = Evadarea imposibilă | Vasile Rotaru [27.Apr.05 15:35] |
| Tema timpului nu este câtuși de puțin nepoetică, întâmplările, bune rele, cinice sau nu, sunt stăpânite de setea omului de convenție, augmentate și totodată subminate de ritmul curgerii care transpune verbele la trecut si tehnicizează emoțiile: „deodată /ne vedeam la 7 și 15/ nu la apusul romantic de soare”. Altfel nu ai avea impresia că ai avut o viață plină în care nu ai ratat nici o experiență, nici o deziluzie; consumul pe care timpul implacabil îl presupune. Fără timpurile trecute ale verbelor deziluziile noastre ar rămâne de neînțeles. Propria noastră expresivitate nu ar mai fi intermediată de nimic. De aici și toate tragismele. Numai bine. bazil | |
| = o sa demonstrez in urmatoarea poezie | florin bratu [27.Apr.05 21:09] |
| ca se poate argumenta si altfel. oricum poezia mea cauta sofismul, o stiinta care nu se deosebeste cu nimic de logica, ci doar propune o alta paradigma. uite. chiar o sa postez | |
| = Te citesc în continuare. | Duma Virgil Florin [13.May.05 00:07] |
| Amuzant trist: o specie inteligentă de poezie. Scuze, dar nu-mi plac comentariile lungi. Niciodată nu mi s-au părut utile. | |