| = cand eu devine noi | Bogdan Groza [25.Apr.05 13:30] |
| Acum, in prag de sarbatori, un eseu despre comportamentul nostru in realtia cu ceilalti si cu noi insine este binevenit. De regula, numai cand intram in febra sarbatorilor "eul" nostru egoist devine "noi" ceea ce e o exceptie. In celelalte zile, ne inchidem iar in carapacea propriilor orgolii si a individualismului, uitand de aproapele nostru. | |
| = re | Alin Pop [25.Apr.05 13:56] |
| pe tine te duce cu gândul la egoism și comportament. nu stiu dacă asta a fost intenția mea. cred că problema pe care mi-am pus-o e un pic de altă natură. nu în etică mi-am fixat întrebările, ci în real. publicarea înaintea paștelui este incidentală. dar mai stii...? gândul tău bun este binevenit | |
| = Frumos alcatuit | Lory Cristea [25.Apr.05 17:56] |
| E binevenit eseul tau , Aline, mai ales, ca e foarte bine inchegat, ideile se leaga minunat intre ele, si bine ca l-ai adus acum, cine vrea sa-l citeasca, sper ca-l va gasi si de 23 August. Te citesc. drag - Lory | |
| = intre eu si tu | maria balan [25.Apr.05 17:56] |
| am citit cu sufletul la gura sa vad cum pastrezi coerenta textului tau printre atatea conecepte....si sunt fericita, ai reusit! nu vreau sa te elogiez, insa am urmarit cuvintele tale cu aceeasi febrilitate cu care il citesc uneori pe plesu. vorbesti despre cum ne cladim imaginea (personna, in limbaj strict arhetipal) si despre cum ne descoperim sinele (self, in acelasi limbaj...specializat) si o faci competent si sensibil. felicitari! | |
| = re | Alin Pop [25.Apr.05 18:28] |
| lory, alt lucru mai bun decât să citești îmbârligăturile minții mele n-ai găsit? :)) ok, sigur că mă bucur când mă citești. mereu cu un zâmbet, altfel e degeaba maria bălan, oho, eu și pleșu în aceeași frază! chiar că e sărbătoare. mulțumesc | |
| + Cine esti tu? | Vasile Mihai [25.Apr.05 20:54] |
| Alin, cu textul acesta m-ai pus serios pe ganduri. Sunt niste aspecte si niste ipoteze pe care la radul meu le-am "vehiculat" in nenumarate randuri pana acum. Mi-am amintit de un text de-al meu mai vechi, scris mai putin la obiect si mai subiectiv decat cel pe care l-ai modelat tu aici. Suntem, uneori, creatorii unei himere, unui paienjenis de iluzii, in care cel de langa noi este o nascocire a mintii noastre, desi exista, se misca, respira, gandeste, simte. Si doar rareori avem curajul si bunavointa de a-i da voie sa fie altcineva, el insusi. Cine esti tu? Esti tata, mama, sora, frate, prieten, prietena, iubit, iubita, sot sau sotie numai in masura in care iti dau eu voie sa fii. Nu stiu niciodata ce simti cu adevarat. Uneori mai ghicesc si atunci ma laud ca te inteleg, dar in majoritatea timpului te construiesc ca pe un castel de nisip la malul marii. De-atatea ori mi te-ai infatisat asa cum esti, de-atatea ori mi-ai spus ce simti cu adevarat, de-atatea si atatea ori mi-ai pus sufletul in palma, dar oare te-am vazut, te-am simtit si te-am ascultat vreodata cu adevarat? Ce-mi lipseste sa te vad si sa te accept asa cum esti, fara sa incerc sa te modific? Aici mi-ai raspuns tu intr-un fel... disponibilitatea de a vedea, de a contempla, si poate timpul. Revenind la text in sine, mie unul mi se pare interesant si bine gandit. In afara faptului pe care ti l-am spus deja, ca m-a pus pe ganduri si mi-a raspuns la unele intrebari, as mai dori sa mai remarc, cum au facut-o si antevorbitorii mei, coerenta, precum si analiza atenta a unor trairi, care se afla la granita cu abordarea psihologica, daca nu cumva putem vorbi chiar de abordare psihologica aici (parerea mea de simplu cititor, nu de psiholog). Ce as avea de "reprosat", desigur din punct de vedere a ceea ce cred, nu ca un verdict, ar fi ca pe alocuri limbajul folosit ingreuneaza lectura si deturneaza putin atentia de la firul ideilor. Pare a fi putin "tehnic", si chiar un cititor mai avizat ar simti nevoia sa opreasca putin lectura asupra unui cuvant sau altul, din punct de vedere semantic, nu ideatic, pentru a fi sigur ca a inteles bine. Dar acest lucru nu este un impediment major. | |
| = freelancer | Alin Pop [26.Apr.05 11:24] |
| deschid pagina și mă uit - stea. interesant, ia să vedem ce comisar culturnic de pe agonia s-a lăsta antrenat de absconsul meu discurs. când colo, freelancer. doamne, ce surpriză plăcută! la asta nu mă așteptam. faptul că ți-ai asumat această părere pe un gen nepopular pe aici - eseul (mă refer la eseul pur, nu la analizele literare), este un act de curaj. și e prima ta stea? îmi faci o onoare nemeritată, poetule :)) cât despre limbajul dubios, lasă-l, măcar în eseu să ne putem da în bărci. cred că aici e locul lui | |