| = apoi | Mae Stanescu [19.Apr.05 15:31] |
| m-am fixat pe ultima strofa, cred ca aici se concentreaza mesajul poeziei, mi-a placut, maria... te citesc. | |
| = apoi | maria balan [19.Apr.05 21:12] |
| iti multumesc, mae, si eu te citesc cu uimiri si emotii. adevarat ca in ultimele randuri... | |
| = mae, continuare | maria balan [19.Apr.05 21:14] |
| continuare: adevarat ca in ultimele randuri se concentrase mesajul. scuze pentru finalul abrupt de mai sus, a fost o greseala din 'taste' si din neatentie. | |
| + copper tabac | Vasile Rotaru [19.Apr.05 22:32] |
| Ești hotărâtă să fii cea care spune eu, indiferent de genealogie. Si este vorba de transformările tale firești, de echilibrele tale, cu cât mai precare, cu atât mai prețioase. Dacă indestructibilul mai poate fi distrus, ireparabilul reparat și irevocabilul – revocat. Iată, ca mai există cineva cu ochii copper tabac care imparte versurilor responsabilități prea mari, își permite să rupă sensurile cu mână sigură, să mai amintească câte ceva din farmecul unei iubiri sau din deșănțatarea urâtului existențial, distilând la otrăvuri subțiri. Poate că îmi pare că e un firesc prea căutat și că mă deranjează toată schelăraia asta care pregateste finalul. Dar orice demonstrație în fața instanței trebuie sa uzeze de orice artificiu și asta dă omogenitate. Remarc ultima strofă și mai cred că fară cele două versuri dintre a doua strofă și a treia discursul nu ar fi făcut implozie. | |
| = echilibre precare... | maria balan [20.Apr.05 06:14] |
| vorbind despre echilibrele "cu cat mai precare, cu atat mai pretioase"...m-ai incurajat. cat despre "schelaraie"...ei, da, si eu am fost surprinsa de cat de mult am vorbit in apararea mea.iti multumesc, inca o data, ca te-ai oprit sa ma citesti si ca te-ai gandit sa ma incurajezi. | |