| = Andra | Lory Cristea [15.Apr.05 19:25] |
| Imi place foarte mult cum scrii Andra, e o scriitura ingrijita si foarte usor de citit, atata doar ca e trista, si nu cu happy end ca orice poveste, piticul a prins luna oglindita in lac...parca merita mai mult... felicitari pentru text drag - Lory | |
| = absint: Urme de inorog in Padurea de Ag | loredana ioana tudor [02.Oct.05 19:06] |
| Dincolo de uzantele site-ului-un comentariu pe text, mai mult sau mai putin reusit- ma rod 2-3 (sau mai multe) intrebari: ce poveste frumoasa vrei sa crosetezi si tu din viata ta? Asta ar fi una, iar a doua: Luna ta cine ar putea fi? Si trei, pe tine cine te va pierde, cand iti vei gasi Luna? Trecerea in neant pentru renasterea intr-o alta lume, marele sacrificiu pentru a putea ajunge acolo unde vrei, cu cine vrei, ce vrei sa fii- frumos (re)pusa-n cuvinte aceasta tema, cu atat mai mult cu cat e greu sa concurezi remarcabil cu semnaturi celebre care au nadusit deasupra acestui subiect. Ceva din povestea ta cu inorog ajunge si aici…febra gandului ”dar daca..?”, cautarea, nazuinta, asteptarea impachetata-n tristeti fara capat, revelatia, sacrificiul… | |
| = piticul | Alin Pop [15.Apr.05 20:53] |
| Întotdeauna m-am întrebat cum a ajuns piticul acela la lună, și de ce e el așa vesel, ce bine că ai venit să ne povestești :)) O poveste jucăușă, scrisă cu mult har și mână sigură. Poate că nu se ridică la nivelul precedentei tale - "Semnul Unicornului" dar mi-a prilejuit un moment special, de reîntoarcere între minunățiile lumii aceleia către care ochii noștri nu mai știu a privi așa usor, din păcate. | |
| = miracolele se găsesc în fiecare clipă | covali gabriela [02.Oct.05 19:06] |
| + te joci foarte frumos intre povești. ai grija sa nu cazi în ele. o singura intrebare: sunt curioasa cat de mult crezi în universul pe care îl redai. | |
| = Un Pitic, atat de mic... | Ovidiu M Cobalcescu [20.Apr.05 10:42] |
| Frumoasa poveste! Intr-adevar, parca trista, macar in aparenta, dar, ca si testoasa, zic si eu: Din ce unghi privesti?! Destinul unui Pitic, nasos si de treaba, imi aminteste cumva de acela al unei lebede intr-un card de ... Dincolo de sensibilitatea si gingasia textului lejer si bine scris, eu am apreciat incarcarea lui cu adevaruri (aproape) filozofice! Indiferent de "gena" suntem produsul educatiei primite, dobandite! Un spiridus educat si crescut intre pitici de treaba, care ... Destinul si soarta! Si atunci de ce trista, cand el pare ca e fericit acolo, pe cornul Lunii, indiferent daca trupul lui putrezeste in lac = cornul lunii oglindite, ori chiar isi leagana picioarele, agatat in cer, sporovaind asa cum o facea si intr-un interior de argint, intr-o scorbura de stejar! Tristetea pare a fi mai mult a celor care l-au crescut, iubit, insotit pe drumul vietii din Padure... Dar ce poti sa ceri unui spiridus cu sprancenele groase? :) Felicitari! Un text frumos si... zic eu, aproape, daca nu direct, educativ! Multumesc Loredana pentru acest link! | |
| = Raspuns | Andra Popa [21.Apr.05 16:01] |
| Nu ma asteptam ca Flobo sa faca cunostinta cu atat de multe persoane. Va raspuunde pe rand, curand, tuturor clor care l-au luat in seama. | |