| = "orasul își adună străzile și pleacă" | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Oras-padure, noi, tu suflet, el/ea suflet, ar putea fi oricine, oricne cu amintiri crescute invers, pierduti in balans, mereu. Mi-a placut mult, intre un trecut sau altul si intre un maine sau altul: Și apoi copacii înfloresc, petalele ne acoperă pleoapele, casele își recapătă acoperișurile, coloanele se îndreaptă din nou pe spinări de broaște țestoase, mâinile noastre stau una lângă alta, pădurile cresc din rădăcini, cuvintele se întorc la zâmbete. A demain... A demain, cherie... Ela | |
| = Coloane rasucite | Bianca Iulia Goean [13.Apr.05 00:28] |
| Intr-o incercare de a prinde culori, verde mai ales, copaci infloriti (gata, trebuie sa spun, daca nu era clar: sunt innebunita dupa pomii infloriti ;-), coloane care sprijina clipele unele de altele, iubiri (of all kind, asa cum atat de bine ai simtit), a iesit acest oras suspendat intr-o dupa-amiaza. a demain, Ela-ela. Dalba | |
| + decupaj din alt decupaj | Thais Teodorescu [13.Apr.05 01:38] |
| o lume nascuta din aceeasi lume. nu ai unde sa pleci nici de unde sa te intorci. parca totul sa intampla intr-o ordine care n-are nici un sens. te pandesc din toate colturile imagini inerte in prag de furtuna. am retina plina de aceasta dupa-amiaza in care culorile si imaginile se completeaza reciproc, fara fisuri vizibile. harta este inutila. intr-o astfel de lume este placut sa te pierzi. cred ca ar fi potrivita o alta fotografie (ceva abstract, eventual) si acel "de prin" din prima fraza, parca nu suna bine. | |
| = De busolă, nu? | ioan peia [02.Oct.05 19:06] |
| De ce griuri, după ce ai iubit, De-Două-Ori-Anca? De ce griuri și nu explozii de super-nove? Chiar și după? Sau, mai ales... A demain... | |
| = culori si abstract | Bianca Iulia Goean [13.Apr.05 09:47] |
| Thais, este o lume in care am vrea sa ne pierdem, nici nu poate fi altfel, este o bucla in timp. Si totusi iti aduci aminte cumva ca prin vis ca va trebui sa te intorci. Imaginea este luata din Parcul Guell, Barcelona, si eu il simt ca pe cel mai abstract parc de pe fata pamantului. Ma bucur ca si tu ai simtit ca asta este atributul acestei lumi, abstractul, chiar am stat foarte mult pe ganduri daca sa pun poza aceasta sau o alta, un mozaic fotografiat de aproape din acelasi parc... am ales tunelul acesta, cu vegetatia ce creste pe deasupra, cu momentul exact al zilei (dupa-amiaza), pentru ca eu l-am simtit mai aproape de ce am vrut sa transmit. Acolo am inlocuit, unde mi-ai atras tu atentia... desi ... mm. nu cred ca-i nici asta cea mai potrivita alaturare... (aduna din). Iti multumesc de oprirea ta aici si... uite ca acum avem si o stea intr-o dupa-amiaza intr-un oras abstract. perfect abstract! ;-) Ioan, uneori oamenii au tedinta de a se agata de culorile pe care le-au cunoscut, si e greu atunci sa mai dai culori iubirilor, prieteniilor noi. E nevoie sa reinventam curcubeul. Culorile vechi raman, desigur, si poate devin mai frumoase in timp ;-) | |
| = Senzatii | Eduard Țone [10.Dec.18 14:27] |
| Eu cred ca fotografia este perfecta, nu neaparat pentru exotismul ei cit pentru senzatii. ...Frunzele cresc invers, florile se-nchid si-nmuguresc... Ei bine da, imi imaginez cutia ta de creioane colorate cum explodeaza nebuneste intr-un joc de artificii ale caror stelute nu se sting, ca-n toate artificiile, ci se aseaza, cuminti, intr-un curcubeu pe care valseaza leagane. Superb. | |
| = Eddie, artificii | Bianca Iulia Goean [13.Apr.05 14:50] |
| Un foc-joc de artificii, intr-un peisaj fara memorii, cu o incercare de prezent continuu, Eddie? Ochiul privitorului este liber sa adauge frumusete aici, textul se modifica, se invarte, se re-modeleaza. | |
| = Amintiri suspendate... | Mihai Raluca-Ștefania [13.Apr.05 16:08] |
| Un text despre o lume care nu mai este a noastră de mult dar care vrea să pară încă a noastră. Un oraș, o privire, o atingere, o iubire... toate sunt însă ale tale. Ai grijă de ele, da? Cu drag Ralu | |
| = Raluca, lumi plasmuite | Bianca Iulia Goean [16.Apr.05 12:15] |
| Raluca, lumile pe care ni le inventam atunci cand orasul se coboara prea brusc asupra noastra sunt in egala masura si pierdute, si ale noastre pe veci. We should all take care... Te mai astept, drag, Bianca | |
| = upside down | Dorotea-Laura Ianc [05.May.05 21:14] |
| M-am simtit ca un titirez in timp ce am citit. Si nu e deloc neplacut. Pe langa spatiu, se comprima si timpul. E o adiere asemanatoare in "La Tiganci", de Eliade. Aici, insa, nu intalnim nici un fel de fantastic, ci o realitate ce isi asteapta culorile. Continua, ca o faci cu mana de maestru!;))) | |
| = Laura, ritmul culorilor | Bianca Iulia Goean [06.May.05 19:32] |
| Laura, ametitor ritmul pe care uneori il prind culorile, ai simtit? Si cine mai stie care este realul, oare? Iti multumesc de apreciere, te astept pe aici cand simti nevoia sa citesti putin altfel cuvintele! | |