Comentariile membrilor:

=  Mireasa de marțipan	Monica Manolachi [11.Apr.05 23:04]
Ioana, mi-a plăcut și pre_textul acesta ca și alte câteva de dinainte pe care am reușit să le mai citesc. Pare scris ca dintr-o suflare. E un amestec lucid de violență a privirii și promiscuitate a realului, de moarte proaspătă și viață prea statică. Mă întreb dacă valoarea artistică și înțelegerea noastră nu se cern tocmai din aceste alăturări. Am reținut metafora din final, “mireasă de marțipan de pe un imens tort cenușiu”, un fel de prăjitură pe o farfurie plină de noroi. Cum să o guști? Brrr. Ar fi multe de spus pe marginea textului, dar, pentru prima mea oprire la tine, închei aici. Cu drag,
=  nu, nu se vede de la început...	ioan peia [12.Apr.05 00:28]
Mărturisesc că atunci când un text iese din cadru, spre subsol, nu-mi pot stăpâni gestul aproape instantaneu de a-l rula în jos, spre a-i scruta orizontul! E departe? Oooo!... un oftat apatic mi se prelinge din piept, și descurajarea mă ia în posesie. Așa de luuuung!!... Mai scurt nu putea să fiiie?! Cea mai cumplită durere are un singur și sfâșietor oftat. Cel mai extaziat sentiment de plinătate, de asemenea. Tonul diferă, doar. Și atunci? Ce e mult, e suspect de facticizare... Ca să am curajul să nu părăsesc subit locul supliciului îmi trebuie stimuli speciali. Sunt adeptul concentrării. Proust mă disperă. Asemeni autorii fără simțul proporțiilor. Poți spune da, pur și simplu, fără a fi nevoie să faci înconjurul pământului... Scuze pentru digresiune! Voiam să sugerez, de fapt, că am pățit la fel cu textul tău. Oooo!... Așa de luuung! Dar asta numai până am început lectura, și, stimulul... iată că a izbutit să concentreze spațiul și timpul; nici nu știu când am ajuns la capăt! Primul lucru pe care-l apreciez la un autor este siguranța și robustețea expresiei, adică modul în care reușeșete să-și desfășoare discursul, fără stângăcii și lăbărțări inutile, fără exerciții savante de respirație, icnite acolo doar ca să umple spațiul dintre cuvinte și să mai mulgă un pic din idee. Siguranță și robustețe care vorbesc despre știința autorului în cauză de a doza subtil și de a glossa cu inteligență. Agățând hoțește atenția lectorului. Ei, eu am urmărit, furat de un discurs inteligent, pasul tău liric până la capăt. M-ai purtat pe urmele lui și, odată ajuns la finiș, nu am avut deloc sentimentul întinderii lâncede. Poate că ai acest dar. Al digresiunii bine temperate. Mie mi se pare că da. Ai un centru de greutate excelent echilibrat în: "între blocuri soarta și-a făcut un culcuș din cărămidă roșie acolo sunt copiii ei de o culoare incertă care te caută cu mâini deja bătrâne și cumplite dezgropând de sub sternul lor costeliv cheia legată de gât cu o sfoară ce strânge în jurul fiecăruia pe toți ceilalți zece frați de mamă din fiecare ochi scapără un întuneric lătrător începe o teamă care se cațără pe vertebrele altruiștilor acolo între blocurile de nefamiliști te vei înțepa în ascuțimea realității ca într-un ac infestat cu hiv știind că orice ai face nu vei mai fi niciodată la fel nu poți să vezi de la început toate acestea, prea devreme ești orb și bun" ... în jurul căruia ai construit, cu răbdare de manufacturier aflat în întrecere cu propriul său orgoliu, un psalm necrotic al deznădejdii cuminți, un autodenunț scris în oglindă, în vederea unei ispășiri acceptate; un timp consumat sub zodia fatalității; mers fără întoarcere, acceptând resemnat lipsa endemică de sens - totul într-o epică damnată a descompunerii lente; neant aglutinat, ar fi ultima imagine care mi-a rămas pe retină...
=  un autodenunț sub zodia fatalității	ioana cheregi crișan [12.Apr.05 07:43]
Monica, mă bucur să te știu aici; da, textul este scris dintr-o suflare, dar cred că l-am ținut în mine un timp. niciodată nu știu nimic despre textele mele...te mai aștept cu drag. Ioane, îți mulțumesc repede ca să nu fie prea lung:) e o mare bucurie pentru mine când te oprești să-mi comentezi textele. ai un mare talent de a surprinde esența și de a-mi trimite acel feedback liniștitor, fără de care nu aș putea ști dacă a fost sau nu perceput sau nu mesajul, starea...îți mulțumesc mult de tot. cu drag, ioana.
=  "imens tort cenusiu"	Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23]
te prelingi intr-un amestec indelung si intens, e usor apasator, desi inedit, te amesteci in american dream sau in ceata londoneza oarecum prea mult, aici esti intr-o prea larga desfasurare, ma tem ca e o rochie (de mireasa) poetica in acre ar incapea atitea si-atitea feminine odata. Vers frumos strecurat printer cele aproape intinse, elastic ce nu se rupe totusi. Vers ritmat pe ici-colo, ce aduce un melos de sonata. Splendoare in final, da, aici cuvintele mele te admira, Mir`aj: "cineva a pus un lacăt pe timp. noi am alunecat printre zăbrele prin umbrele noastre lemnoase apoi am bântuit până s-au năruit toate casele de piatră imaginate de o mireasă de marțipan de pe un imens tort cenușiu." Ne vom revedea feminitate in ape nediguite! Drag, Ela
=  Ioana, irta-ma am ramas farmecata si m-a luat apa, fireste	Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23]
Ioana, scuza-ma pentru miraj... fireste ca pe tine te scriu aici, Ioana... e a patra oara cind mi se intimpla sa asez alt nume peste alt nume. N-am putut vedea de la inceput... asta... :)) Drag, Ela
=  deschide un ochi	Tanasescu Nicolae Constantin [12.Apr.05 10:38]
Ca mai toate pre-textele pe care le-ai scris, acesta este unul care transmite un sentiment de tristete acuta. Poate ca induce o stare mai grava decat celelalte... nu stiu ce sa spun despre aceasta poezie, mi se pare complicat sa vorbesti despre ea si s-o acoperi in totalitate. Ai inceput sa te joci cu, cuvintele, cu sensurile in urma unui indelungat exercitiu, asta se numeste dexteritate. Imi place tare mult: "între blocuri soarta și-a făcut un culcuș din cărămidă roșie acolo sunt copiii ei de o culoare incertă care te caută cu mâini deja bătrâne și cumplite dezgropând de sub sternul lor costeliv cheia legată de gât cu o sfoară ce strânge...", folosesti imagini din copilarie, banuiesc, fiindca eu m-am si vazut printre blocuri cu cheia de gat atunci cand ai mei erau la serviciu, pentru a reda si a creiona o stare de fapt pe care eu o vad deja tragedie. As sublinia faptul ca daca nu ai avea cititori fideli pe care, e adevarat, ti i-ai castigat pe merit, nu stiu cine ar fi stat sa disece textul... vroiam sa spun ca este lung. E doar o obeservatie care nu-si are rostul dar eu stiu ca ce e lung pe acest site se ignora de obicei, sigur tinta pe care ti-ai fixat-o este sa fii citita de cei care te cauta special pentru asta... incantat sa trec si sa las un gand drag Costin
=  totul	florin bratu [12.Apr.05 10:30]
la tine aici pare a se descompune, a se neantiza. privirea in oglinda devine gestul curajos prin care lumea e vazuta cu realitatile ei dureros covarsitoare. aprope nici un gest de evadare, ci exclusiv unul de totala asumare si poate un fir de iubire, daca nu un si mai dureros Enkidu - "dintre mine și mine mă aleg cu ochii închiși:tu." uf. frumos frumos
=  cautarea pretextului	Andu Moldovean [12.Apr.05 16:40]
Un text (pre_text, de fapt) care se pre_teaza la comentarii elaborate pentru ca deja avem intr-adevar de-a face cu o "dexteritate" a Ioanei in a "jongla" cu ideile, cu imaginile. Nu fac asta acum, iertat sa fiu, din lipsa de timp, trec doar sa spun ca, pe de o parte, am intalnit aici un registru fascinant (acela al amintirilor) iar pe de alta unul zgomtos, usor ambiguu, al unui prezent care nu vibreaza la aceeasi intensitate. Un material de gandire; un sentiment sofist; parerea mea, Bobadil P.S. Mi-a placut.
=  pe scurt, e prea lung...	ioana cheregi crișan [13.Apr.05 01:05]
Ela, cred că ai dreptate când compari textul cu o rochie de mireasă, care e întotdeauna prea...îți mulțumesc. Costin, nu știu dacă e bine sau nu să am "dexteritate" , nu știu dacă e chiar un joc, nu știu decât că în textele prea lungi se văd mult mai bine căutările, ezitările...îți mulțumesc mult că ai avut răbdare să citești până la capăt. Florin, ai surprins sensul disimulat al acestui text...mulțumesc! Andule, tu vii să pui punctul pe i, ca de obicei să pui oglinda în fața oglizii...mă bucur dacă ți-a plăcut. te mai aștept cu drag. ioana.