| = Dragostea ca ecou al cuvintelor | simona marcu [11.Apr.05 21:37] |
| Eu înțeleg așa. Cuvinte care se cristalizează și puncte care nu permit respirația. Un mod trucat (în sens pozitiv) de a folosi poezia pentru a descrie eroticul literelor. Goale. Albe. De aer. Nu ai trupuri, case, ci doar concepte în neant. Le amesteci, creezi cu ele femeia. Femeia-piele, femeia-zi, femeia-băutoare de apă plată cu lămâie. Bizară totuși asocierea simțuri-trinitate. Cineva ar trebui să spună amin. | |
| = Ioanule, suuus ating galaxiile | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Femeie, ea, el, acolo, în încăperile ei, ea albă, el alb, ei fără cuvinte, gol într-un fel, atât de plin, în alt fel, într-o așteptare. "Zapp on-line", îmi amintesc de ceva fain și râd, Ioanule, și râd, poema ta este când intensă, când se lasă într-un vid, și ating, suus, stele. Drag, Ela, cu așteptări mari de la tine, ca de obicei | |
| + Ionică, | Vasile Rotaru [12.Apr.05 08:21] |
Mai întâi, trebuie să remarc că ești printre puținii care au conștiință de scriitor și nu mofturi de metodă. Bașca recuzita! Textul este în întregul lui original și cam atipic pentru severitatea cu care te purtai cu ele, textele (ca lucrătură!). Totodată, jocul oarecum dadaist/telegrafic cu cuvintele nu duce la pierderea vreunei „adâncimi” cu care mă obișnuisem la tine, ci, dimpotrivă, o sublimează. Si scoate la iveală multă suferință ce raportează totul la regnul ei. La marginea impresionismului. Și titlul este memorabil („telegramă din infernul cu maci”) și spune multe, cred, dar nu pentru simbolistica macilor sau roșului am intrat să comentez. Ci pentru ansamblul pe care l-ai finisat cu grijă, pentru că dizidenta de suferință a împrumutat haine orfice și se multiplică sacadat și monstruos, pentru că e lacomă de realitatea ta și nici cuvintele, prin extincție, nu scapă de chinurile și patimile omenești. Grozav poem! Sănătate la maxim. bazil | |
| = Sim, Danielă, Bazil, | ioan peia [02.Oct.05 19:06] |
| Sim, Ce bine înțelegi tu! Amin știi să zici? Mulțam pentru de mult așteptata vizită! Dani-Danielă, Galaxiile spiralate, odată atinse, fie și cu gândul, creează stări teribil de interesante. Merită riscul! Și un beep pe zapp on-line!! Bazil, mon cher ami, Tare măgulit te simți când cineva sesizează în textul tău și un pic mai altceva decât transparența imediată a unui mesaj sau inducția unei anumite atmosfere, care există ele, inevitabil, în compoziție, e-adevărat, dar parcă nu numai asta ai vrut să spui!... mai e ceva, ai mai umblat și pe la cutiuța cu finețuri și ți-ai dori ca un tot atât de fin observator să miroasă subtilitatea... Ei, și când o face, te umfli strașnic în pipoțică, în semn că, i-a uite, vere, nu mă dădui degeaba fițos, am rezonat pe unde ultra-scurte, pam-pam! Mersi, dragul meu Bazil, sunt măgulit de două ori: odată că m-ai deconspirat frumos și încă odată că m-ai primit cu urări de bine, ceea ce nu e puțin lucru... Așa că, privind la o ramură de cais frumos explodată în alb, îți doresc și eu tinerețe veșnică! Și poeme pe măsură... | |
| = revin | ioan peia [02.Oct.05 19:06] |
| Uite că s-a strecurat și a doua greșeală gramaticală gravă: "i-a"!!!! Cred că sunt cam stresat în ultima vreme! Și când sunt stresat mă iau în dinți cu gramatica... începe să mă calce pe nervi, ce mai! | |
| = puternic | Batîr Adina [12.Apr.05 21:35] |
| un text puternic, care ma transporta dintr-un plan matricial de litere, cuvinte, semne, tatuaje ce ascund lumi intr-una de senzatii. exista un "noi" analizator al mortii, al sufletelor migratoare intre aceste lumi de care pomenesc. dincolo de acestea, sunt de acord cu afirmatia Simonei in ceea ce priveste crearea unei femei intr-un univers aproape mistic. | |
| = de unde vin toate acestea | Sandra Hanna Segal [13.Apr.05 08:03] |
| Minaretele se insurubau in sus, apa din robinet in sens contrar, ca intotdeauna, umerilor infometati li se facea respiratie artificiala... din nou un organism literar zap free, marca Ioan gura de aur. Stau si ma minunez de unde vin toate acestea... si incotro se duc? | |