| = Maria, | Dan Popescu [11.Apr.05 17:25] |
| Foarte frumos...nu pot comenta versurile, dar legându-mă mai mult de partea reală a poemului, am notat în caiețel "eu prea mult cuvânt tu prea multă curgere adunată în cântecul unei dimineți" Cu deosebit respect și sărutări de mâini, D.P. | |
| = te-as atinge | Codrina Verdes [11.Apr.05 17:37] |
| Nu stiu daca aceasta poezie este scrisa anterior calatoriei pe care ai facut-o la Chisinau, dar parca, parca simt o usoara incarcatura sufleteasca provenind din acea intrevedere. Cat de frumos ai spus despre amintiri si nu numai: "cineva ne vindea clipele răsturnate pe-o viață", si cat de aproape sunt uneori visurile, ne lipseste doar curajul de-a le atinge... | |
| = forta gingasiei | simionescu adriana-marilena [02.Oct.05 19:06] |
| "sufletul tău detaliu la umbra unei nopți" Lucrurile marunte sporesc taina universului, viata nimanui nu este un roman si totusi aproape paradoxal viata noastra, a oricui este alcatuita din nenumarate tangente la nenumarate romane. Ce as putea sa-ti daruiesc spre a-ti bucura sufletul asa cum mi l-a bucurat mie calatoria ta spre niciunde, poate doar aceste cuvinte sapate in gandul meu luminand pentru o clipa umbra unei nopti: "Pe cer, un deget inmanusat arata stelelor, pamantul, caruia i se suie primavara in cap, razand in hohote de flori" -I. Teodoreanu As vrea sa te stiu surazand, ai grija ce ceri caci s-ar putea sa primesti, sunt multe vise care se implinesc. cu drag, Ama | |
| = cer | Alin Pop [11.Apr.05 19:49] |
| Riscante jocurile de cuvinte în poezie, ele pot ușor să fure vibrația, să înlocuiască emoția cu sterpe asocieri mentale. Dar tu aici, ai riscat și ai învins: eu un strigăt spre cer Nici nu m-am gândit verodată la cer astfel, mulțumesc | |
| = inventam stînca intimă trecere | Maria Prochipiuc [12.Apr.05 09:23] |
| Dan – ai atins partea sensibilă a acestui joc de cuvinte numit sentiment, toate cele frumoase și ție! Codrina – aceste ‘’versuri’’ sunt scrise la data postării, uneori ești atăt de plin încânt parcă nu-ți găsești cuvinte să te exprimi, voi încerca să ating visul, mai mult nu pot spune, las la descifrat... Adriana Marilena – taina universului uneori e atăt de dulce, dar când descopri realitatea e prea târziu, totul rămâne vis, e doar un vis frumos, o amintire. Mă poți știi doar surâzând, nici nu pot fi altfel, doar că timpul meu se desfășoară ritmat. Alin – spui tu riscante jocurile de cuvinte? Nu e joc e doar o realitate văzută dincolo de toate, asociind emoțiile. Mai vedem care va fi până la urmă starea acestui vis. | |
| = drag de cuvantul tau | Lory Cristea [12.Apr.05 09:44] |
| ,,eu prea mult cuvânt tu prea multă curgere`` ...te-am lasat azi la urma Marie...pentru ca nu stiu ce sa spun despre frumos...mai mult decat, frumos...si sa-l sadesc in sufletul meu drag - Lory | |
| + de-talii cu umbre de fum | Daniel Bratu [12.Apr.05 15:15] |
| Poem al nopților de primăvară, zălog de vis și sublimare în clipe de metaforă a cuvintelor de legătură, explicative („sufletul tau detaliu la umbra unei nopti/neconformiste”). Sub cuvântul fluid, dar geamăn cu stâncile în structură („inventam stînca intimă trecere/ a cuvântului”) există un erotism latent, de izvor măcinând printre pietre („se frământau gesturile adunate/ în tăceri”). Ultima parte (de la „cineva ne vindea clipele răsturnate pe-o viață”), convolut de yin și yang în mutație permanentă a sensurilor și evoluției, e chiar un „strigăt”, dar ca orice invocație onirică pare destinat interiorului de vis, nu poate sparge timpanul cerului (de observat si ambivalența ultimului cuvant „cer” - interpretat sub forma de acțiune, poezia transcende dinspre rugă spre imperativ absolut). | |
| + inapoi in matca, spre cer | Florina Daniela Bordieanu [14.Apr.05 19:40] |
| fredonam ceva mai devreme pe cantecul arhontelui si mi-am amintit ca mai am de impartit din mine inca o vina si mai am de cerut inca o iertare pentru ca tot arhontele felia cu versul bucati din ganduri si pentru ca maine nu stiu ce va mai ramane din mine. si am venit cu "prea mult cuvânt/ tu prea multă curgere", Maria, ca sa am curajul unui "vis mult prea aproape", ca sa pot descatusa cuvintele de incrancenarea orgoliilor si sa le las libere in drumul lor "spre cer", caci s-au frământat prea mult "gesturile adunate/ în tăceri" si astfel, textul acesta al tau vine sa-si implineasca rostul pe retina mea de cititor oarecare, rasturnand imaginea inapoi, in matca din care, pret de-un anotimp sau poate doar de-o zbatere, a iesit. cu bine, D. | |