| = un sonet | florin bratu [08.Apr.05 14:46] |
| "in dulcele stil clasic". nu stiu cine peiora ca acest stil si/a pierdut valoarea. daca imi amintesc cine o sa/l trimit aici. frumos si adanc ... | |
| = indemnul-rugaciune .. | Dudi Tăimănescu Bălăiță [09.Apr.05 09:12] |
| Vesnica mare intrebare fara raspuns a fiintei umane cuminti contrariata,intrigata de nelegiuirile nelegiuitului care printr-o ignoranta rautate domina, conduce si condamna vieti nevinovate, care diabolic "va dori să sufle falnic peste/ Cucernicia boabelor ascunse.".."Și stă la pândă-n hăuri neajunse,/ Ca să supună șoimul de pe creste." Imagini metaforice bine nuantate! Apoi, foarte sugestiv si patetic suna indemnul-rugaciune pe care-l adresezi Celui De Sus: "Tu faci spre muguri semn să înflorească Să-l fericești pe cel înlănțuit. Fă-l mai puternic, ca să nu-l lovească Urgia celui din pământ ivit." si inca apreciez aici ca l-ai identificat pe discipolul raului, al intunericului subteran fara a te cobori in banal pronuntandu-i numele repulsiv. Benific si intelept! Scurt, concis, expresiv. Imi place. Ma captiveaza clasicul original al poeziei scrise de tine. Fiind insami o adepta a "dulcelui stil clasic" marturisesc ca si eu, de cate ori incerc sa-l tradez, aproape involuntar si inevitabil ..tot acolo ma regasesc. : )) | |
| = Florin, Dudi | Adrian Munteanu [09.Apr.05 10:49] |
| Florin - în afara acestui " stil " nu regăsesc bucuria de a scrie și a citi. E o decizie îndelung chibzuită și pornită din structura mea specifică, atrasă spre armonie și prea puțin spre dezordine verbală. Dudi - mi-a plăcut formula "clasic original", pentru că intenția mea formulată din prima secundă în care m-am așezat la masa de scris este aceea de a ridica zidirea unei geografii spirituale pe schelele unor trăiri și, dacă se poate, a unor formule contemporane. Nu e chiar așa ușor, dar e pasionant. Altfel mi-aș pierde repede cheful și m-aș ocupa de altceva. În lipsa plăcerii nimic nu se încheagă. Pe curând | |
| = doar o joaca de cuvinte, la textul tău nu mai stiu ce sa spun | Maria Prochipiuc [11.Apr.05 22:33] |
| muta-te in munti ca o pasare săgeata e scutul omului la bătrânețe cel drept la inimă trăiește în prezent iubește iubindu-se nespus dar dreptul ce a facut potecă pe urma ta afirmă ca s-ți prevezi doar viitorul călătorii pe marea-nvoluburată iar pe cel ce iubeste nedreptatea poteci de sânge răsădește pământul zidindu-l doar mormânt în prerajma mea e doar durere fata Lui spre cel drept priveste și buruiana nu mai poate crește liniștea lumii cuibărită-n mine e plină doar de doruri | |