| = Cuvinte, culori, nuferi | Eduard Țone [10.Dec.18 14:27] |
| Culorile ne fac viata frumoasa. Cuvintele o imbogatesc. Diminetile ne dau putere pentru dragoste; atunci cind iubirea dispare diminetile au nevoie doar de cafele tari. Cuvintele ne-au uitat cu timpul, diminețile au crescut, unele dintre ele au înflorit rouă, altele lacrimi. Trasându-mi pe piele ultima picătură portocalie, ai început să mă înveți apusul. ...iar nuferii nu se rup niciodata... | |
| = Bianca | Thais Teodorescu [08.Apr.05 11:03] |
| titlu semnificativ pentru ceea ce are sa urmeze, si anume, cuvintele acestea care tradeaza subteranele omului. gasesc aici o puternica incarcatura afectiva. | |
| = vente conmigo a ese pais... | Bianca Iulia Goean [08.Apr.05 23:45] |
| Eddie, unele dimineti sunt mai puternice decat orice cuvant. Unele dimineti mai ales care promit vara, care incep portocalii si nu neaparat cu miros de cafea amara (desi e si acesta un ingredient)... Nuferii? se inchid dupa-amiaza, dupa apusul soarelui. Nu, nu se rup, de unde stii? ;-) Thais, atata timp de cand nu ai mai trecut... "Conoces el pais del naranjo florido?... Alla... vente conmigo..." ;-) ai inteles atat de bine cum uneori ceea ce simti sapa sub temelia pe care ti-ai construit-o la fel de insinuant si frumos, ca un râu. Iti multumesc pentru cuvintele acestea. Drag, | |
| = "Îmi decojeai diminețile ca pe o portocală" | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Cuvintele ne-au uitat cu timpul, diminețile au crescut, unele dintre ele au înflorit rouă, altele lacrimi. Trasându-mi pe piele ultima picătură portocalie, ai început să mă înveți apusul. Adu-mi un lan de grâu, îți șopteam, să ne prefacem că-i toamnă. Râzând, îmi spuneai nu știi, firele cântă chiar în momentul în care răsari Bianca, mica fiind credeam ca fructele Paradisului sunt portocalele si imi imaginam un loc cu acest parfum si cu arbori inalti, inflorind si rodind numai portocale. Am aici de citeva zile niste portocale mari, splendide, alese cu o deosebita grija, asa cum tu iti alegi si fiecare cuvint atunci cind te scrii pentru noi. Iti multumesc pentru ceea ce imi oferi din Paradisul meu: cuvintele si portocalele :)) Drag, Ela | |
| = Portocale, cu drag | Bianca Iulia Goean [09.Apr.05 21:28] |
| Of, Ela, cu intarziere ma intorc aici, pe un text care cred ca mie imi va ramane unul dintre cele mai dragi. Dar se mai simte inca parfumul ... de portocale. De ceva timp ma gandesc si eu cam la fel la portocale. Iar cele de care vorbesti, draga mea draga, au fost alese cu un scop precis: spre a fi decojite si... mancate ;-))) Cu drag, | |