| + melancolie | zabet mihai [05.Apr.05 13:11] |
| Fragmentul acesta de proza imi aduce aminte de jurnalul " 20 de ani in Siberia ". Nu stiu de ce. Apoi nostalgia dupa vremurile trecute cand bunicii povesteau asa de frumos despre viata de atunci, mult mai molcoma, mai putin agitata, mai putin stresanta. Un text reusit care merita citit de fiecare dintre noi. Multumesc pentru amintiri... | |
| = Emotionanta... | Carmen Botosaru [05.Apr.05 22:34] |
| ... aceasta evocare a anilor de altadata. Imaginile alb-negru, cu margini dantelate, personajele, mirosurile (de romanita, menta, gutuie, covrigi)... Un text foarte reusit, ca o fotografie de maestru. | |
| + Nanu | Virgil Titarenco [06.Apr.05 09:44] |
| Da, un text reușit. Și fotografiile. La început am strîmbat din nas și mi-am zis că ar fi trebuit editate și decupate să nu se vadă marginile în acel zig-zag tipic al fotografiilor alb-negru. Dar apoi mi-am dat seama că tocmai acesta e tot farmecul lor. Nu știu cine o fi inventat ghilotina aia care tăia fotografiile dantelat pe margine. Dar a rămas un simbol clasic. Textul are un tandru iz nostalgic. Poate că n-ar strica un eventual periaj estetic și poate chiar o mică detașare personală de text. Dar e un text bun. | |
| = frumos | Alin Pop [08.Apr.05 16:32] |
| frumos tare, scris cu mult har, m-am simțit acolo. mi-ai adus aminte ce fericit sunt că am la cine merge în moldova, undeva unde încă mai sunt mese de lemn cu picioarele roase de cari și poze alb-negru cu margini zimțate. finalul, de nota 10 Închideam ochii și mă vedeam intrată în fotografii ca într-un film artistic alb-negru demn de festivalul de la Cannes | |
| = of of of | Kiki Vasilescu [04.Jul.06 08:21] |
| Of of of. Toata lumea de aici scrie despre casa bunicii, despre copilarie, despre melancolie, despre tristete, despre aduceri aminte, despre experiente care n-au avut loc, despre ratare, etc. Am obosit. Nu-mi place proza asta. Nu-mi place deloc. Motiv pentru care nici nu se cumpara. Motiv pentru care este literatura pentru cercul stramt al cunoscutilor autorului/oarei. | |
| = oare | Cosmin Dragomir [04.Jul.06 09:57] |
| ce să prevăd e la această proză?începutul, blajin, noastalgic, parfumat și fragil în topica și stilistica sa, ar aavea nevoie, cîtmai repde de o intrigă puternică, pentru a trece de la ocnfesiune la proză. suspansul, veșnica problemă dodudiană, cred că ar condimenta textul, l-ar face pe cititor să rămînă în fața lui. însă, dat fiind că este un simpu fragment, și acesta micuț, mai este timp. asta dacă cititorl nu se grăbește, și pentru un astfel de cititor, nu e tipm nici să începi în forță. inciptul promite, este scris cu siguranța celui exăperimentat, așteptăm finalul. mă întreb însă, dacă va avea un sfîrșit cu happy??? | |
| + ... | Ioan Albu [07.Jul.06 13:39] |
| prozei acesteia nu-i trebuie nici o intrigă. este limpede că este un text despre memoria colectivă a familiei,poate chiar a satului, depozitată în fotografii alb-negru cu margine zimțată și despre "artizanul" care a făcut-o posibilă, nanu Gheorghe. imaginile din fotografii constituie o memorie comună obiectivă. proza mizează pe raportul dintrea această memorie și memoria subiectivă a naratoarei: "constructorul" memoriei obiective a comunității are un loc privilegiat în meoria subiectivă a naratoarei, de unde și importanța lui în economia textului. eu intuiesc cum va curge textul în continuare, îi simt logica narativă (dar nu divulg anticipările mele). aștept continuarea. | |