| + S-adulmec vântul. Paradiziac! | Maria Prochipiuc [04.Apr.05 15:52] |
| Așa este: Atât a fost... Atât a mai rămas... ai reușit așa cum ne-ai obișnuit de fiecare dată să îmbini în vers nu numai sentiment dar și multă duioșie și mai ales e un îndemn spre meditație, nopțile se zdrențuiesc doar pentru a atinge sigiliul treceri dincolo, desigur că pe calendar va rămâne o dată însemnată cu roșu-roșul jertfei, a unei vieții închinate Creatorului și creației. Nu pot comenta mai mult, aprind pios o lacrimă sclipind a lumină aici în popasul cuvintelor tale. | |
| = Un om pentru toate timpurile | Adrian Erbiceanu [04.Apr.05 19:01] |
| Maria, Vin momente, in viata, cand te uiti inainte si cand te uiti inapoi. Daca mai gasesti si timpul necesar, faci bilantul. In cazul de fatza, el este enorm. Nici o statuie nu-l poate cuprinde. Din cauza asta, coplesit de statura celui care m-a inspirat, am preferat sa trec poezia la persoana intai. Nici un elogiu, la adresa celui care a fost Karol Wojtyla, n-ar fi suficient. Ai prins excelent esenta gandului meu. Multumesc pentru apreciere. | |