| + "întotdeauna când aștepți pe cineva vine" | ioana cheregi crișan [03.Apr.05 11:07] |
| se întâmplă în ultimul timp să mă simt tot mai acasă în poemele tale. recunosc aceste semne. chiar și metafora cu șoarecii albi ai întunericului pe care am folosit-o și eu, chiar și această durere aproape mirabilă venită dintr-un dor imens...imagini de o plasticitate reușită, ca de obicei "au rămas fluiere lungi să îți aștepte cântecul și lângă cântecul tău nimic nu mai e sigur" și "întotdeauna când aștepți pe cineva vine și omul nu are doar o singură umbră" pe care le remarc în mod deosebit. Acesta este poemul meu de azi. Mulțumesc! cu drag, ioana. | |
| = Mereu ramane ceva NEspus! | Vali Nițu [03.Apr.05 14:53] |
| Intotdeauna umbra ne insoteste, a noastra, dar mai ales a celui drag noua! Si daca ne este drag, drag, va fi totdeauna prezenta, indiferent de moment, loc... Drag, Vali | |
| = soriceii | Mae Stanescu [03.Apr.05 12:47] |
| ioana, de la tine erau?! imi chitaiau mie a ceva cunoscut, dar nu stiam exact de unde vin , vezi, am lasat semn , m-ai lasa-mi un pic si ti-i dau inapoi!:) iti multumesc mult pentru apreciere! | |
| = . | Mae Stanescu [03.Apr.05 12:47] |
| mai lasa-mi, am corectat. | |
| = . | Mae Stanescu [03.Apr.05 12:49] |
| lasa-mi-i, ce insistenta sunt:)) | |
| + cei ce ne-au dat nume | simona marcu [03.Apr.05 18:26] |
| Poezia ta e așteptarea îndoliată a unei neașteptate reîntoarceri. Multiplici stări, transformi primăvara într-un anatomic înțeles ca expresie statică a gândului că aproape înseamnă de cele mai multe ori depărtarea acceptată. Nu zboară și nu curge, semnele încă nu au contur, nu se cunosc între ele îndeajuns de mult pentru a dizolva o împietrire în sine. Nu există căderi, așa cum ridicarea încă nu are un timp al ei definit în coordonate cunoscute. Poezie ca o închisoare cu gratii care apără, pentru că exteriorul vine ca un tren cu vagoanele goale, ca venele fără sânge. Felicitări, Mae. | |
| = O mare de tacere | adrian grauenfels [03.Apr.05 20:04] |
| ador scamatoriile. Intr-un film, mama lui Woddy Allen dispare total din dulapul scamatorului bulversat de intimplare. Daca arunci 1000 cuvinte in aer capeti inapoi doar 997. degeaba te uiti prin ochelarii de soare, reflexele din mare orbesc retina calatorului. asta zicea shi Debussy in piesa Marea.. pariez ca nu stii cele 3 cuvinte ce nu au cazut inapoi : Restul e tacere .. | |
| = vali, simona, adrian | Mae Stanescu [04.Apr.05 14:38] |
| vali, pe drumul cel bun:) simona, m-a surprins foarte placut prezenta ta aici, eu tocmai veneam de la recitirea pentru a nu stiu cata oara a primului tau pescarus, foarte frumos, cred ca e unul din cele mai placute poeme citite la tine; cu drag. adrian, ti-am savurat comentariile, pe peste tot, iti multumesc frumos si astept sa te citesc si in texte; | |
| = ...din ce in ce mai verde... | Vasilescu Alvin Bastian [04.Apr.05 15:10] |
| "Arunc in sus o mie de semne" Si totul este in zadar, caci nimeni nu le vede... Poemul tau, parca venit dintr-ale viselor caverne, E, vreau sa spun,...din ce in ce mai verde... De cate ori ti-am citit poemul..., de fiecare data imi pare din ce in ce mai verde (adica din ce in ce mai proaspat, intotdeauna mai gasesc cate un sens, cate un sentiment...). Cu-adevarat deosebit! Cu drag, Bogdan... | |
| = Si cate s-au intors? | alex crețu [04.Apr.05 16:49] |
| Poemul asta mi-a placut in mod deosebit, desi titlul e total neinspirat. 'Am aruncat in sus, dupa care am sarit in sus dupa el si am cazut inapoi jos.' Poate ca nu e pleonasm oficial, dar suna in continuare aiurea, cel putin in context, fiindca spui apoi 'ca niste artificii'-eu nu am auzit sa dea cineva cu artificii in pamant. Decat daca i-au explodat, dar asta e altceva. Apoi, nu imi place trimiterea la noaptea titanicului. In rest, bine aleasa imaginea de contrast:soarecii albi ai intunericului-chiar m-ai uimit, la fel versul "si vaslele inmugureau in palmele altui luntras" si "dând fiecarui lucru numele său dintâi și fiecare lucru ne va da numele nostru din urmă" -un continuu infinit si reversibil intre om-natura. Dar o dai in bara cu patetismul din final: si mie mi-era dor. Si mie, ah te iubesc, si eu te iubesc, etc! In rest, cum am spus, imi place si ma semnez in lista oaspetilor, un strain | |
| = baietii | Mae Stanescu [04.Apr.05 17:58] |
| nu stiu exact pe ce nume sa te strig, sa incerc cu alvin: alvin, iti multumesc de trecere, si iti multumesc ac esti de la ploiesti si eu tot de acolo:) alex, strainul alex, pai am aruncat in sus, ca puteam sa le arunc de sus, nu le-am aruncat ca pe niste artificii, le-am suflat prin teava, dar culmea acolo in aer explodau de ziceai ca sunt; asa, nu e rau sa fii patetic, e mai rau sa fii ridicol, sper ca nu am cazut in asta, nici nu aveam cum:) in rest, ma bucur ca esti oaspetele meu! | |
| = Mae | Thais Teodorescu [04.Apr.05 19:26] |
| ma tot gandesc, ce sa spun eu aici? am partuns in cuvintele tale. ele m-au patruns pe mine si stii tu, Mae, cum e cand alegi sa spui ceva tacand. fara indoiala un poem excelent! | |