| = Roua va avea flori ale binelui! | Vali Nițu [30.Mar.05 05:22] |
| Dumnezeule! Are atata esenta scrierea ta, incat ma face sa merg pe "balustrada noctambulilor" si sa "ma scriu soarelui" si sa intorc pe cealalta fata fiecare dimineata si sa-i multumesc pentru tot, plecandu-ma, fara a simti vreo cazna! | |
| = Curaj | Pavel D. Kiseleff [30.Mar.05 05:22] |
| Indrazneste sa spui ca nu-ti place Cioran (nici mie nu-mi place, e prea morbid). "când roua nu mai are flori ale binelui": nu stiu de ce, dar versul asta m-a impresionat cel mai mult. Cred ca nici nu mai trebuie sa spun cat de mult mi-a placut intreaga poezie. | |
| = si lista poate continua | Batîr Adina [30.Mar.05 01:35] |
| cum sa-ti spun eu? :) am auzit ca moartea cand te ia e tare urata, nu e ca in "Meet Joe Black" si nu isi ia vacanta. Hmm.. si la fel "agresivitatile gratuite" traiesc fara pauza, vorbariile de prisos cresc dand roada starii de vierme sau celei de "maimuta groteasca" vorba lui eliade (pentru ca cioran traia prea din plin si ne mintea cu pesimismul sau, ne imbolnavea cu negru, Doamne! si cele 1001 de povesti nu mai au o sheherezada salvatoare). | |
| = Sheherezada, nu, Împărăteasă, sigur! | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Adinuță, evident că dacă nu îmi place Cioran, ador Eliade. :))"Meeting Joe Black" e superbă punere în scenă a morții-iubirii-dreptății... Și ce chip luase. :)) Eu declar fățiș: moartea poate fi de o frumusețe stranie. Așa cum poate fi și viața. Mai multe, în altă poveste... Te aștept în cele o mie și una de zile... prin Împărății. Drag, Ela | |
| = ne misca viata | Sandra Hanna Segal [30.Mar.05 06:46] |
| Despre moarte in sine nu stiu, dar pot sa jur ca asteptarea e neplacuta. In versurile tale misca viata. Ce bine. | |
| = viața de apoi a închipuitei noastre cazne | Lucian Mușet [30.Mar.05 09:29] |
| "cum să-ți spun" "îți spun ceva mai încet" "cum să te fac să-nțelegi" Aceste trei versuri marchează cele trei mari neplăceri, de care vorbești, pentru că, intertextual, mai găsim. Dar aici rezidă nevoia de împărtășire a omului, dornța de a simți empatia celuilalt care, de multe ori, putem fi chiar noi înșine. Cioran și moarte, muzică și povești, relații interpersonala și bine-rău. O mulțime de ingrediente din care ai construit o poezie minunată. O singură mititică obiecție: repetiția "neplăcerile" - "neplăcută" din ultima parte a poemei, nu e necesară cred, iar dacă sugerai retoric posibilitatea ca noi să știm cum e "dincolo", cred că mergea și fără ultimile două versuri. cu bine, | |
| = cum sa-ti spun? | Tanasescu Nicolae Constantin [30.Mar.05 10:05] |
| toate-ti sunt intoarse pe dos in aceasta poezie, Ela. nu-ti place Cioran, am inteles, dar acest text este bucatica din starile lui... gasesc o alt atmosfera decat cea cu care ne-ai obisnuit. o poezie intr-adevar poezie, vezi? si moartea te poate "impinge" sa scrii, este un subiect! si nu unul oarecare... adevarul este ca ai specificat "te misca mai rar" dar te misca... imi place foarte mult aceasta poezie si in mod special am retinut "Doamne, lasă-mi ușor neplăcerile toate pe-o magnolie-aprinsă-ntre morminte...". si "cum să te fac să-nțelegi nu mi-a plăcut niciodată vorbăria", suna atat de natural, un fel de hai sa stam la masa asta sa bem cafea, ceai sau nectar si sa-ti povestesc cat de mult urasc eu palavrageala... incantat sa te citesc drag Costin | |
| = placerea mea de a va raspunde cu drag! | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Vali, multumesc, esentele sunt... esentiale in viata. Sa revii cind simti esente. Pavele, Pavele, mult iti place inversul lui Cioran si inversul lui Baudelaire... :)) Multam, pe curind. Nu doar in gind. :)) Cum e cu zgirie norii? Da, Luciene, era o rugaciune si repetitia era absolut necesara. Si de aceea este intentionat lasata asa, chiar daca la prima citire deranjeaza o lecuta. Multam, multam, ma misca aprecierea ta. Luv, daca aceasta poezie este bucatica din felul trairii cioraniene... ar cam trebui sa ma asez iar la masa tacerii brincusiene sa ma intreb pina unde ajunge coloana infinitului... Hai sa imi raspunzi! :)) Incintat si eu sa te regasesc fidel... Sandra, draga mea, da, in mine misca viata, viata, viata. Ce bine ai simtit. Sa-mi revii, cu viul tau. Drag voua, Ela | |
| = o stare | Laura Aprodu [30.Mar.05 14:27] |
| cel puțin am stabilit că nu ne prea place Cioran... nici nu are cum. vorba lui Eliade, are creierul lichefiat. nu îmi pare însă că versurile ar fi în asentiment cioranian. dimpotrivă. e o tristețe fugară prin ghiers, dar mai degrabă subliniază seninătatea și naturalețea. și, oricum "la felinarele-albastre amuțeau poveștile" deci, mai bine fără de cuvinte, ne așternem stărilor precum murgul zărilor. | |
| = Laura, fin parfum | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Laura, atit de aproape-n povestile tacute pe sub felinarele albastre incit ma copleseste dorul de alte povesti. Multumec, fina privire ai... Drag, Ela | |
| = Mourir | Florin Hulubei [01.Apr.05 15:01] |
| mie îmi place Cioran și poemul are ceva din amărăciunea silogismelor lui. Și heavy metalul îmi place! Poate că moartea nu e, totuși, neplăcută! "Mourir c'est partir un peu" spunea cineva. | |
| = Florin, oare nu era invers? | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Florinuleee, de multisor nu te-am mai zarit pe-aici. Ei, stii bine ca in unele lucruri suntem asemenea, in altele nu, sunt si cele in care ni se pare ca nu suntem sau ca suntem si mai ales sunt si diferente, iar asta este intotdeauna o realitate benefica si constructiva. Nu era invers? "Partir c'est mourir un peu." Eu asa imi amintesc... Pe curind, sper, cu delfini! Drag, Ela | |