| = Adriene, un café, s'il vous plait... | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Adriene, am fost indiscretă și m-am așezat la o masă, cerând desigur "un espress, s'il vous plait"... și am citit în tine și în pescăruș o poveste de după-amiază pe un mal de mare și atunci... nu am putut rezista ispitei de a fi pentru o secundă închipuirea unei femei. Mi-a plăcut îndeosebi: Un peșcarus obosit coboara pe balustrada de metal și o clipa ne privim ochi in ochi, om și pasare, schimbam ințelesuri subtile ca intre doi masculi mulțumiți de existenta, de cuceririle facute in ziua ce metamorfozeaza in noapte promițind pasiune. Și mai desprind în fugă înainte de ultima picătură de cafea cu aromă de migdală: e deja noapte, nu mai bate vintul, nu mai aud valurile arunc o ultima privire spre ocean, te vad epuizata pierduta intre pene de pescarusi si perne de bordel mexican, cu fața destinsa, mulțumita de procesul care a inceput,te intinzi voluptuoasa, plina de speranța zilei care vine ... Și plec acum, plină, da, plină de speranța zilei care vine... Drag, Ela | |
| = Jardim prometido | aina serban [02.Oct.05 19:06] |
| De ce au comentariile tale un parfum de tinerel plecat la agatat ? Mi-au placut cafenelele, duelul vizual cu pescarusul obosit, marinarii care cine stie se mai bat intr-un colt de lume in cutite pentru o muiere, hotelul si fericirea cu ora. Un singur scenariu ? Mai multe poate. Mi-au amintit poze de acum trecute.Am inlocuit muzica cubana cu Cezaria Evora din insulele Cap Verde, pamint de sclavi care privesc dupa cei dusi in zare.E melancolic si parfumat in acelasi timp. Cin. La un Cuba Libre. | |