| = ... | Dediu Dănuț [02.Oct.05 19:06] |
| ,,cand gandirea merge divortata de traire,,????te crezi mai bun,,????..,,cand suferinta zboara alaturi de inima,,???? si esti ceva mai greu??????crampe adanci???..Ce dracu sunt astea??/..Prolix de idei,ce idei,,,ideisoare,butade-n cascade.Uite ca pana si eu fac rime mai bune ca ,,dospit,, desavarsit,,cinstit-desavarsit.. | |
| = in loc de raspuns | Remus Cretan [01.Mar.05 23:07] |
| Draga Danut, atata timp cat folosesti comentarii de genul: "ce dracu sunt astea", "ideisoare" (poate gasesti acest cuvant in DEX!), adica expresii si cuvinte de maidan, nu pot sa ma cobor la nivelul junglei tale ideatice si sa-ti raspund...Si ca sa te scot putin din negura ce te-nconjoara, n-am vanat rima, ci doar sonoritatea... | |
| = pentru domnul Cretan | Dediu Dănuț [02.Mar.05 11:51] |
| Bine,domnule,nu te cobori la nivelul meu.Ramai acolo unde esti,SUS.,,Ideisoare,,era o ironie si daca nu ti-ai dat seama e grav;sunt prea ,,subtil?Data viitoare am sa vorbesc academic,asa poate ma ridic la nivelul tau.Pana atunci,daca ai putin respect pentru persoana mea,da-mi o explicatie pentru sintagmele mai sus citate.Si chiar esti penibil,ce sonoritate ar putea sa creeze ,,cinstit-desavarsit-dospit,, sau mai stiu eu care.Incearca sa argumentezi,nu sa divaghezi aiurea,sa te scuzi in modul asta. | |
| = sper sa o vezi cu alt ochi acum | Remus Cretan [02.Oct.05 19:06] |
| Danut, mie imi place stilul ingrijit de scriere, nu mahalagist. Tu continui cu un alt termen luat din tomberon: ma faci "penibil", si nu cred ca ti-am gresit cu nimic. Ca sa intelegi aceasta poezie trebuie sa-i fi citit pe Noica, Cioran si Eliade...Nu stiu cat de bine sunt inteles in poezia de fata, dar iti explic esenta poeziei: Putem sa fim ganditori si sa ne prefacem ca nu simtim, dar cand o facem asa atunci ne credem increzuti, cinstiti; pana la urma tot va trebui sa-ti recunosti "radacina vietii", sa-ti reprimesti "darul desavarsirii", si devii precum o "pasare a simtirii", si-odata cu ea ajungi in zbor la taina suferintei: "esti mai greu", mai plin, "dospit" de-atata durere interna. Suferinta revine, nu este permanenta;si, "din cand in cand", "te lepezi de ea", fara sa vrei, asa cum unui porumbel i se-ntampla-n zbor cu "necesitatile" sale... | |
| = sper sa intelegi mai bine acum | Remus Cretan [02.Mar.05 18:13] |
| Danut, mie imi place stilul ingrijit de scriere, nu cel de mahala, si spun asta pentru ca folosesti cuvantul "penibil", desi nu cred ca ti-am gresit cu ceva. Ca sa intelegi aceasta poezie iti indic sa-i citesti pe Cioran, Noica, Eliade. Iata ce am incercat sa transmit cititorilor: Atunci cand ne impunem sa nu simtim, ci doar sa gandim ceva ("gandirea e divortata de traire"), avem iluzia ca suntem destepti, cinstiti, mai buni.Esti liber, zbori ca o pasare in idei, accepti situatia ca pe o radacina pura, ca pe un "dar desavarsit".Aceasta stare, din fericire, nu ne tine mult timp, si suntem nevoiti sa acceptam si calea suferintei(cand suferinta zboara alaturi de inima), deci intelectul e nevoit sa se supuna sarcinilor dirijate de sentimente.Si devii " mai plin", "dospit" (de durere),poti avea "crampe-adanci".De aceasta molima, ce revine, "din cand in cand", te eliberezi, "fara sa vrei", asemeni porumbelului de "necesitatile" sale. Si nu uita: aceasta eliberare a suferintei poate fi...un gest tarziu. Numai bine! | |