| = Pretextul - excelent! | Carmen Botosaru [06.Mar.05 10:12] |
| Poștașul e un pretext foarte bine ales pentru ca textul să dezvaluie multe framântări, multe mici drame ale oamenilor. El, poștașul, trece pe la fiecare poartă și, cu ocazia asta, ne face părtași la viața celui care își primește scrisoarea în cutia poștală. Mi-a plăcut foarte mult această idee! [Tare mi-a fost teamă - și am stat cu inima cât un purice - să nu cumva să am și eu de primit vreo scrisoare taman azi, și să intru sub 'lupa' poștașului. Nu sunt sigură că am scăpat.:)]. Povestea ar putea să curgă așa la infinit, dar ea se sfârșeste odată cu golirea genții poștașului, o analogie foarte reușită cu viata poștașului care trăiește cu adevărat doar atâta timp cât are geanta plină de scrisori. In rest, viața lui e un gol la care nu are timp, nu vrea să se gândească, în goana lui zilnica de a duce vești care să umple viețile destinatarilor și, totodată, care să dea sens vieții lui. Limbajul celor implicați sau observați în poveste este redat cu acuratețe, cu farmec, păstrând specificul categoriei sociale căreia îi apartin și locului în care trăiesc. Biografiile sunt surprinse cu ochi de specialist (al postașului? al autorului?) și presărate cu mici doze de umor. | |
| = să nu fii sigură c-ai scăpat | Dănilă Florentina-Loredana [06.Mar.05 15:42] |
| Ai talent nu doar în a scrie, ci și în a face analize de text (și pentru asta te invidiez, atât cât pot eu invidia...căci nu mă prea pricep). Exact asta am vrut cu textul de față, să mă folosesc de pretext pentru a aduce în prim plan destine, frământări, asemănări, deosebiri, etc. Totuși rezultatul ar fi putut fi mai bun, eu știu asta, Carmen, tu nu mi-ai spus-o pentru că ai preferat să păstrezi tăcerea asupra părților mai slabe ale textului. Mă bucur însă c-ai l-ai înțeles (ca întotdeauna) așa cum s-a vrut el...sau, mă rog, așa cum l-am vrut eu. Într-adevăr, înșiruirea ar fi putut cuprinde mai multe episoade, dar n-ai idee ce greu l-am scris. M-a părăsit ușurința cu care scriam altădată. Să fie semn de bătrânețe? | |
| = Am revenit cu completări (cam prea detaliate) | Carmen Botosaru [06.Mar.05 16:52] |
| Ca întreg, textul sună foarte bine. Ca piguleală, ar fi câte ceva de spus (însă nu neapărat, se poate foarte bine și fără cele ce le voi înșira mai jos, întrucât nu sunt lucruri esențiale, ci doar o părere despre cum aș face eu dacă ar fi textul meu :)). De exemplu, indiferența poștașului, din primul rând, parcă nu rimează cu toate detaliile care urmează. Cred că mai degrabă este o indiferență disimulată (de exemplu, poștașului pare să îi pese de nea Vasile, nu e chiar indiferent la tristețea lui, că nu-i scriu copiii). Apoi, da, cred că ar mai merge dezvoltat: introdus un episod legat de o citație (divorț, judecată generată de cearta pentru pămant sau altceva – tot așa, cu un dialog spumos, trist-vesel, în genul celor cu șefuleasa sau cu preoteasa), de un ziar (pe care îl citesc cei interesați, să zicem la birt, un fel de Poiana lui Iocan, comentând ori politichia, ori fapte diverse), mandatul poștal (care aduce o pensie de nimic unei babe gârbovite de munca de-o viața) etc. Nu de alta, dar pretextul e atât de bun, încât chiar ar merita exploatat, zic eu. Mai mult decât atât, dacă ar fi mai multe episoade, cred că ar da și mai bine seama asupra alergăturii poștașului, pe de-o parte, și asupra celor observați (ar mai încăpea aici, doctorul, poate primarul, ceferistul, învățătorul etc.), pe de altă parte. Apoi câteva corecturi minore: “și-n coace”, “Adiă de ce preoții”, “într-una” (impreunat, atunci când are sensul “continuu, neîntrerupt, necontenit”), “Le-ar place și lor.” (“a plăcea”, deși aici, fiind gândurile poștașului, poate că ar merge și forma incorectă?) Nu știu dacă chiar mă pricep la comentarii, cum spui tu, Loredana. Cred că nu, mai degrabă. Deseori se întâmplă să nu am dreptate, cred. Insă când formulez o părere, îmi imaginez, cel mai adesea, că e textul meu și atunci îmi e mult mai ușor să spun ce îmi place, ce nu îmi place. Neajunsul este că judec după gustul meu, adică limitat, totuși, iar asta înseamnă că risc să nu am acces la lucruri valoroase cu adevărat, dar care nu se potrivesc gustului meu. :) (De aceea și cred – bineînteles, păstrând proportiile! - că a fi critic literar și deci a face comentarii pertinente, eventual constructive, e cu totul altceva decât a fi scriitor.) Și nu în ultimul rând, spui că ai scris greu textul. Nu, nu e semn de bătrânețe. Sigur nu! Poate că subiectul nu era destul de copt ca să fie cules? Poate că după ce ai scris textul nu l-ai lăsat destul la sertar, adică la odihnă, ca să-l reiei cu un ochi proaspăt? Scuze pentru atâta vorbărie, cred că trebuie să încerc să fiu mai concisă. :) Oricum, dacă din tot ce-am spus ceva îți folosește, m-aș bucura. Dacă nu, rămâne pur și simplu un dialog, un exercițiu de comunicare. :) | |
| = așa te vreau | Dănilă Florentina-Loredana [06.Mar.05 22:17] |
| Îți mulțumesc pentru revenire. Tot ce mi-ai scris îmi folosește. Dar cum nu revin asupra textelor, nu-l mai dezvolt pe acesta. Poate alt text, cu alt sau același poștaș, nu știu. Cît despre indiferența lui, e clar că e disimulată, sau cel puțin așa se vede privindu-l din afară. Căci altfel, îi pasă cam pasă de toți, după cum ai sesizat și tu. Toate sfaturile îmi folosesc și țin seama de ele pentru textele viitoare. | |
| + Poștașul martor-confesor-terapeut | Ghinea Nouras Cristian [08.Mar.05 18:50] |
| Excelent monologul preotesei și autentic cel al "șefulesei" - de unde se vede că apetitul pentru "teatrul absurdului" este molipsitor în cadrul familiei. Interesantă ideea potretelor indirecte (popa lipsă descris prin gura preotesei, șeful de post aflat la datorie evocat prin replicile consoartei). Poștașul este omul-curea de transmisie, cel prin care sunt angrenate existențele celor din jur, dependenți de tot felul de mesaje venite de aiurea, uneori din partea unor semeni la fel de însingurați ca și ei. De acord cu Carmen - poștașul este o "interfață" discretă, dar nu și indiferentă - nu mi-a lăsat nici un moment impresia asta. Dacă nu e prea pretențios spus, mi se pare aidoma unui mic zeu care oficiază într-un loc de trecere, aidoma purgatoriului. Tipologii inspirat alese, însă puteau fi mai bine zugrăvite, mai atent și mai temeinic observate. Puteai pune mai multă culoare, textul are o anumită notă de crispare. Sedusă de idee, te-ai cam grăbit spre final (partea cu femeia singură), de parcă ai vrut să ne spui totul dintr-o suflare. Și totuși, textul mi-a plăcut mai mult, parcă, la recitire. Scriitorul timișorean Paul Eugen Banciu avea un personaj în acest gen, Martorul. Martorul tău are știința de a compune și recompune, din cioburi marginale, un univers la scară redusă, dându-ne impresia că poate urni oricând planetele cu o simplă mișcare de deget, cu fiecare scrisoare adusă la destinație. O stea pentru parfumul frust al realității, pentru aerul prăfos al dezolării care răzbate la fiecare frază. La recitire! | |
| = Noru bun-observatoru' | Dănilă Florentina-Loredana [09.Mar.05 11:23] |
| Ai pus degetul pe rană, ca și Carmen. Este și regretul meu că nu am avut mai multă răbdare cu textul acesta. Oricum, i-am propus lui Carmen o șmecherie, să scrie și ea o completare. Știu de pe acum că va fi un text mai reușit decât cel de față. Mă bucur mult că ți-a plăcut poștașul meu, iar mie mi-a plăcut comparația..."curea de transmisie". Mulțumesc, Noru, mulțumesc! | |
| = "Strigarea" scrisorii, ca la Gala premiilor Oscar | Ghinea Nouras Cristian [09.Mar.05 14:07] |
| ...sau Omul care face cărțile. Îmi amintesc cum, în armată fiind, așteptam cu sufletul la gură momentul distribuirii corespondenței - unica legătură cu cei dragi, în condițiile unei izolări neverosimile pentru ziua de azi, între o repriză de "munci" și una de gărzi. Tipul care distribuia plicurile își luase rolul în serios, le anunța crezându-se, probabil, la gala premiilor Oscar. Eram dărâmat dacă nu primeam măcar o misivă. Pe "Vasile Blegu" l-am cunoscut personal. Un coleg de-al nostru, mai sensibil din fire, făcuse o adevărată depresie după ce, săptămâni la rând, nu mai primise nici o scrisoare. Se repezea la omul cu "Oscarurile" și-i spunea: nu se poate, e o greșeală, te-ai uitat bine, mi le ascundeți intenționat?! Ne părea așa rău de el, că am fi fost în stare să-i scriem noi câteva rânduri, numai să nu se mai chinuie atât. Ne bătea chiar gândul să nu facă vreo prostie când e de gardă. Până la urmă, scrisoarea salvatoare a sosit și nu știu cine s-a bucurat mai mult de asta - noi sau el. | |
| = parfumul scrisorilor | Dănilă Florentina-Loredana [09.Mar.05 19:39] |
| Noru, ideea de a scrie acest text mi-a venit gândindu-mă așa, din senin, la faptul că scrisorile (vreau să spun cele scrise de mâna omului, nu mailuri, nu mesaje telefonice) au parfumul lor aparte, păstrează și transmit ceva din identitatea și sufletul celui care le-a scris. E drept, prezintă dezavantajul distribuirii întârziate. Ultimul tău comentariu poate fi un text în sine, puțin dezvoltat ar fi de spus atâtea, cu atât mai mult cu cât contextul în care se petrece e unul aparte. Ce-ar fi să te pui pe scris? Că tot mi-e dor de o proză ce poartă semnătura ta. Impresionant acest "Vasile Blegu" al tău. Și real pe deasupra. Cât despre restul găștii, care i-ar fi scris câteva rânduri, ce să mai vorbim! | |
| = Loredana | Sandu Adina [29.Mar.05 14:46] |
| Am o singura obiectie: nu cred ca "sefuleasa", la educatia pe care o "etaleaza" si in mediul din care provine, sa aiba idee despre ce este ala un prezervativ, cum se foloseste si mai ales, cum sa il deterioreze. | |
| = Florinel | Florin Rotaru [29.Mar.05 15:22] |
| unu. de ce textul acesta care a primit steluta nu are steluta? doi. de unde rezulta necesitatea ca si fetele sa faca armata, macar asa, pentru a dosebi un gradele militare trei. mi-a placut ideea, dar si realizarea | |
| = Adina, Florin | Dănilă Florentina-Loredana [08.Apr.05 15:08] |
| Adina, și de ce , mă rog, nu crezi? Educația e de mai multe feluri... Florin, unu: nu știu să spun de ce textul nu are steluță, deși i s-a acordat. Am mai pățit asta cu unul din texte; doi: de unde rezultă că stai bine cu concluziile. trei: sunt bucuroasă că ți-a plăcut. Vă mai aștept și vă mulțumesc. | |