| = Eirene, ție, ela | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Un sfârșit care m-a surprins și nu am putut închide fereastra fără să îți spun în șoaptă: lasă-i știutului-sortitului tortul tău, mireasă. Drag, Ela | |
| = pentru Ela, cu simpatie | Irina Popa [23.Feb.05 23:47] |
| Ela, îmi plac surprizele și neprevăzutul și neștiutul. Cât depre sortit...e o poveste lungă.:) Mi-e cam teamă de unele povești lugubre, din acelea, cu stafii. | |
| = Eirene, Ela revine mai altfel | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| De temeri mai scăpăm noi, oamenii, și de stafiile din noi. Însă de noi înșine, nu, niciodată nu putem. Când te temi amintește-ți că ești. Iar asta nu este deloc o poveste. E viață ce se vrea a fi trăită. Și mai ales întâmpinând neprevăzutul, neștiutul la ferestre. Drag, Ela | |
| = Ai dreptate, Ela | Irina Popa [24.Feb.05 00:19] |
| Ela, il intampin cu tot curajul. Si chiar imi place ceea ce spui cu "viața ce se vrea a fi trăită". Ai dreptate. De altfel, dacă te uiți la ce am spus la început "neștiutului o să-i vorbesc". O să-mi iau inima în dinți și o să-l înfrunt. La un moment dat. Aici sau în altă parte. Ela, îmi pare bine că vii pe la mine. Te mai aștept. | |
| = Curaj... | ioan peia [02.Oct.05 19:06] |
| "Neștiutului" să îi vorbești?! Mare curaj, Irină, mare curaj! Tortul e gata? | |
| = Pentru Ioan Peia | Irina Popa [25.Feb.05 13:16] |
| Ioan, tortul a fost la un moment dat. Dar eu nu l-am "gustat". De aceea il las acelui nestiut, pentru ca a ramas ca o reminiscenta amara in gandurile mele. | |