| = golful cuvintelor | Alina Manole [23.Feb.05 18:08] |
| Am găsit în poemul tău un vers excelent, de colecție: în golful cuvintelor fără leac. Cred că textul ar fi mers și fără poză. | |
| = a umbla pe matase | Thais Teodorescu [23.Feb.05 18:32] |
| ultima strofa m-a tinut locului. nu stiu de ce se intampla asa, dar, pentru finaluri oamenii au in general o slabiciune, in ciuda celor care mai pot urma... | |
| = vladimir | dana popa [23.Feb.05 18:36] |
| Eu zic ca merge si poza, desi in multe cazuri, ajunge sa eclipseze textul, sau sa ii confere un anumit farmec care, in lipsa acesteia, ar fi mult mai fad. Nu este si cazul acestui poem, insa. Potrivit gustului meu, versurile sunt prea incarcate, nu e nevoie de atatea metafore pentru ca sensurile sa fie inchegate. Eu sunt adepta simplitatii. Poate si pentru ca am obosit citind pe acest site texte cu 'impopotonari' inutile, simple exercitii de imaginatie ori artificii lingvistice, fara suport. Revenind la text, imaginile sunt totusi impresionante, sugerand o atmosfera de basm usor perceptibila. Mai concret, iata ce am remarcat eu: 'precum șarpele pe urmele roadelor...într-o dulce lepădare a pielii'; 'ruga mea se dăruie în crepuscul tăcerii' (se daruie sau se daruieste?) '..mă auzi/cum înnod rădăcinile de buricul pământului' 'privesc cum ți se întoarce viața'. Am citit cu placere si cred ca voi reciti, in speranta ca voi gasi cele optsprezece trepte! :) peta. | |
| = albu | Carmen Mano [23.Feb.05 18:37] |
| "ma tarai prin trupul dorului tau" am citit primul vers de citeva ori... apoi, intreaga poezie de alte citeva ori nu pot sa spun decit ca astept aici "ninsori galbene" cu drag, | |
| = încet | Lucian Mușet [23.Feb.05 19:09] |
| Am citit și am recitit să vad dacă prima senzație a fost greșită. E un text care trebuie rostit cu volum descrescător, astfel încât, finalul să fie abia șoptit. Rar. Eu așa am perceput. Și uite că, de data asta, nu mai fragmentez :) Poate din simpatie pentru 18. Cu bine, Lucian | |
| = Albule, tie, Ela | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Citesc, si iarasi citesc, Albule, am sentimentul ca vii din mituri si povesti, sau ca faci o discreta alchimie a sufletului. Nu pot sa nu iau urma pasilor tai pe matase si sa nu asez in lumina lunii ceva din colbul auriu al versurilor tale: mă târâi prin trupul dorului tău ruga mea se dăruie în crepuscul tăcerii mistică trecere spre umbră spre dimineață un vânt rece mă risipește în golful cuvintelor fără leac Vezi, tu, Albule, cum iti scrii un alt poem in al tau poem... Si daca m-ai lasa, as alatura si alte versuri, asemenea, si s-ar mai naste un altul... ce de pasi are versul tau pe matase de poezie... Eu nu pot sa iti astern lumini de stele, azi. Poate vor mai fi zile. Drag, Ela | |
| = Pane, | ioan peia [23.Feb.05 22:06] |
| Îmi aleg de aici : " în golful cuvintelor fără leac privesc cum ți se întoarce viața purtată de corăbii negre " și un vers de 24 de carate : "mistică trecere spre umbră" și te las să mai cugeți asupra rostului metaforelor... | |
| = Pentru comentatorii acestei poezii | Albu Vladimir [23.Feb.05 23:18] |
| Alina... bine ca ai gasit totusi ceva de remarcat... desigur ca ar fi mers fara poza... e doar o cheie de descifrat poemul :) Thais... asa e... avem slabiciunea de a vedea numai finaluri si inceputuri... ma bucur ca ti-a placut. Dana... sunt intr-adevar multe metafore caci asa a fost sa fie... aspect cat se poate de neintentional... versul meu e doar un pretext care sa faca sa porneasca cautarea in cititor... un scaparici :) Carmina... de ce sa ninga galben?:)) imi e de ajuns ca ai citit... felicitari pentru aparitie... sper ca maine sa primesti hartia :) Lucian... stii tu ceva... e un text care se rosteste interior si trezeste... nu ma intreba ce:) Ela... stii sa te joci... si in orice joc este continuta esenta cosmosului... frumos interpretat. Ioane... poti sa ii zici un fel de betie aparte... fara lautari. Multumesc tuturor pentru citire si gandul scris aici. | |
| = eclipsă | Radmila Popovici [24.Feb.05 10:30] |
| Această "încă o zi" sună altfel grație semnelor de "pe cerul sufletului" mistic atinse de "lumina rugii tăcerii". Rămîne să închizi ochii și să cazi în mrejele "cuvintelor fără leac". | |
| = metafore și tarot | Miruna Dima [24.Feb.05 12:46] |
| Mie mi-au plăcut tocmai metaforele, chiar dacă sunt multe și textul pare prea încifrat. Ele au un anume sens, creează o stare, sunt reușite și dau valoare. Am înțeles și de ce apare Luna cărților de Tarot care simbolizează visele, fantezia și subconștientul, dar și iluziile și decepțiile, și lumina ce apare după ce înlăturăm piedicile din calea răsăririi noastre. Mi-ar fi plăcut, totuși, ca aceste sensuri să apară în poem și nu în "poză". Cu "țărm fără fluturi", | |
| = Multumesc | Albu Vladimir [27.Feb.05 00:29] |
| Radmila, Miruna... multumesc pentru semnul lasat si va cer scuze pentru ca nu am raspuns la momentul potrivit. | |