| = Iris | Stefan Livia [17.Feb.05 22:54] |
| Iris, copil ce ești... să-ți spun ceva ce ți-ar fi de folos în legătură cu oamenii: "priveam cu ochii;/ când am privit cu sufletul mi-am zis/ că ar trebui să privesc/ doar cu ochii" Scrii despre tristețe și durere dar vreau să îți spun că aceste rânduri, eu le consider a fi o scrisoare deschisă, rânduri pline de furie și sentimente care nu pot avea decât caracter trecător... Nu mi-o lua în nume de rău, părerea mea este că te poți concentra asupra acestor stări cât să scoți ceva valoros din ele, ceva care să nu prezinte latura asta incă imatură a ta. Tristețea este și a doua mea natură, așa că nu ești singură. lângă tine, Liv | |
| = :) | Iris Barbulescu [17.Feb.05 23:46] |
| Ma faci sa zambesc. Asa e...am fost copil, un copil insa prea matur. Si un copil respins. Sentimentele ascestea is trecatoare. Scrisoarea aceasta se vroia cutremuratoare, insa cand am terminat-o am realizat ca acel cutremur a ramas in mine si nu pe foaie. A trecut acum insa. Nu am vrut sa scriu, am vrut sa urlu, am vrut sa sparg sa...ma razbun. Si nu mi-a reusit in cuvinte :P Iti multumesc pentru ca imi esti si imi vei fi alaturi. | |