| = De citit! | Ionita Grigore Bogdan [02.Oct.05 19:06] |
| O sa fac eu primul comentariu ca unul care a citit poezia inainte de a fi postata. Ti-am spus ca daca mi-ar fi mana incarcata de stele ti-as da macar una dar... Este foarte frumoasa dupa standardele mele dar sigur nu au toti aceleasi gusturi. Numele poezie in schimb, ma asteptam sa fie altul... Frumos poem al genezei si apartenentei noastre! | |
| = Albastru democratic | Vasile Rotaru [14.Feb.05 13:09] |
| Două fețe ale aceluiaș versant, al urcusului sisific si al prabușirii dezolante. Ai ales ales a doua cale, a abisului trecerii noastre prin lume. "...greutatea trunchiului care ne poartă numai în cadere" Aș fi preferat mai multă densitate, dar e chestiune de gust. Albastrul a avut dintotdeauna o disponibilitate democratica si pentru poeme de bon ton dar si pentru rateuri, de cele mai multe ori ca salvare. Nu pot sa-mi dau cu parerea despre cum e folosit aici. | |
| = terra | Camelia Petre [14.Feb.05 14:17] |
| bogdan, am sa ma gandesc pentru alt titlu. multumesc pentru mana de stele, mi-ai facut o surpriza placuta:) vasile, cred ca tine de gusturi si mai ales de perceptie. blocat pe culoarea albastra, uitam esenta...aici fiind vorba nici mai mult nici mai putin de...planeta albastra (terra). sa spun mai multe? mai multa densitate ar fi obosit in cazul de fata, mai ales ca ideea nu este "albastru". nu vroiam sa spun mai mult decat ca acest albastru nu e folosit ca si culoare in textul meu, este destul de evident acum, nu?:) | |
| = ... | dana stanescu [14.Feb.05 21:30] |
| Cami, cand am citit eu prima data poezia arata sigur altfel. imi dadea senzatia de alunecare, de inclinare | |
| = DragvirgulaCamivirgulaSache | Vlad Catalin [15.Feb.05 11:28] |
| Mi-a placut poezia si voi incerca sa-ti raspund in felul tau. Iar daca nu vei intelege, nu ma intreba pentru ca nici eu nu stiu ce-am scris aici :) Mijlocul nu-mi permite o noua inclinare iar fruntea nu pot sa mi-o plec. O noua inchinaciune ar fi prea mult si de prisos Eu m-am rugat destul si stiu ce-nseamna asta. Acum, chiar daca trupul ma-ndeamna sa-ngenunchez din nou - nu mai accept vreau sa ma nasc copac! Si nu mai vreau ca aplecarea sa fie o cadere, imi tin privirea-n sus, iar de nu crezi in adevarul meu esti libera sa plangi. Nu, nu ma certa caci neputinta de-a mai cersi vine de mult. Eu sunt aidoma stejarului de la Costesti, ce nu-si mai unduieste coroana in vantul inghetat. Iar daca ar fi sa fiu insarcinat cu-n soare albastru din vecini, voi naste prunc nemuritor si drept ce nu se va inchina in veci stapanilor autointitulati... DragvirgulaCamivirgulaSache | |
| = hm... | Camelia Petre [15.Feb.05 11:40] |
| dana, asta pentru ca era italic... sorin virgula nu numai ca nu am inteles nimic din ce ai scris virgula dar virgula culmea imi si place poezia ta puncte puncte poate chestiile astea pline de neinteles plac virgula drag multumesc inchinaciunea se poate face si din picioare sau relaxat in pat inainte de culcare. important e sa fie in taina si atunci aplecarea nu mai poate fi o cadere si cum ai putea tu sa-mi lasi ochii inlacrimati pentru neputinta plecaciunii tale?? nu cer nimic decat sa fii aidoma crengilor de la costesti ca si aidoma crengilor mele care nu se mai apleaca...de mult, indiferent cati sori au incercat sa ii rapeasca din verdele crud al frunzelor sale puncte puncte drag cami | |