| = Semn... | Anghelina Andreea [10.Feb.05 10:10] |
| Semn de trecere si apreciere...si stolul asta de pasari patrate...:) un cititor fidel, | |
| + stea "pe cerul de apus" | Gabi Schuster Cărărușă [10.Feb.05 15:03] |
| "De-a lungul gardului din fier forjat al uneia dintre cele patru bisericii, o sumedenie" ... Cred ca articolul hotarat al bisericii trebuie sa lipseasca:) Cu un "motiv" simplu ai reusit sa construiesti o intamplare, care de nu ar semana cu realitatea, ar friza fantasticul. Fuga unui sat ! Simtul detaliului, veridicitatea vorbirii, dialogul scapat de precizari artificiale, descrierile zgarcite, conturarea personajului principal cu mijloacele limbajului mai mult decat cu descrieri fizionomice, tensiunuea cu grija eliberata de-a lungul povestirii. Sfidarea legilor fizicii si intrebarea ramasa nerezolvata la incheierea textului prin sugestia pasarilor patrate lasa cititorul intr-o stare de mirare amestecata cu admiratie in asteptarea unei noi povesti. Pentru toate acestea iti ofer prima mea steluta. | |
| = fin. granita | Bianca Iulia Goean [10.Feb.05 15:25] |
| undeva pe o granita intre real si imaginar, intr-un timp atat de autentic pe cat de dornic de uitare, oamenii nu mai viseaza la achizitionarea unei garnituri de tren cu care sa fuga (sic!), nici la baloane de rusalii. ei nu mai viseaza. doar zboara. Un text si un autor in fata caruia nu pot decat sa ma inclin! | |
| = Despre zona misterelor | Dușan Baiski [10.Feb.05 15:41] |
| Da, ai dreptate. Nu PC-ul e de vină pentru acel "i" în plus, ci autorul, adică eu. Dacă mai listam o dată materialul, poate observam greșeala. Dar trebuie să facem și economie de tuș. Cu riscurile de rigoare. Mulțumesc, Gabi, pentru prima ta steluță. Sunt onorat că mi-a fost acordată chiar mie. Cât despre întâmplarea în sine, vreau să-ți destăinui că nici nu ar fi fost posibilă decât într-o zonă de frontieră. Eu însumi am crescut într-o asemenea zonă. Pentru mine Mureșul a fost un râu enigmă pe toată durata copilăriei. Mureșul însemna zona de frontieră, însemna o fâșie discuită frecvent, însemna un spațiu plin de vegetație sălbatică, însemna patrule de soldați, însemna un fir de sârmă care, de-l atingeai, provoca lansarea de rachete luminoase. Dar putea însemna (ori chiar a însemnat) moartea. Așadar, zona dintre dig și râu a fost pentru mine un pământ necunoscut, plin de mister, o zonă frecvent inundată primăvara, cu multe smârcuri și tufe. Și pești. Și livezi de piersic, măr, cais etc. Mai târziu, zona respectivă a fost una care mi-a provocat multe umilințe din partea grănicerilor. Oricine cobora din tren (stație terminus) era din start un posibil frontierist. La un moment dat am scăpat ca prin urechile acului de ceea ce era mai rău: de dusul la pichetul de grăniceri (bătăi, umilințe etc.). De ce? Fiindcă m-am dus pentru câteva zile la o mătușă a mea și fiindcă era pe vremea “iepocii de aur”, când cele trebuincioase erau drastic raționalizate, mi-am permis să duc la sat o rudă de salam. În plus, mai aveam în sacoșă vreo zece cărți. Care l-au pus în mare încurcătură pe tov. lent de grăniceri. Probabil că până la salam visase deja o avansare. Cărțile l-au derutat. A devenit irascibil. Marele meu noroc a fost unul dintre ceferiști, care o cunoștea pe mătușa mea. Așadar, am trăit într-o zonă unde nu se întâmpla în aparență nimic. Dar unde se întâmplau și drame cumplite și de puțini știute. Cam așa ceva se petrece și-n povestirea mea cu păsările pătrate. De regulă, într-un cenaclu, autorul ia ultimul cuvântul. Tocmai în ideea că o carte nu se vinde cu tot cu autor, pentru explicații la text. Pare-se că Internetul strică obiceiurile. Nu cred însă că am explicat textul de mai sus, ci doar am relevat zona ce mi-a servit de suport pentru antrenamentele de imaginație. Într-un fel, cred că toți avem în urmă o asemenea zonă. Mai mult sau mai puțin misterioasă și incitantă. | |
| = dusan | Vlad Catalin [10.Feb.05 17:48] |
| Da, un text bun. Felicitari si la mai multe. Primeste si de la mine o stelutza de argint. st | |
| = fiecaruia, o zona | Gabi Schuster Cărărușă [10.Feb.05 19:03] |
| Da, zona ta pentru antrenamentele de imaginatie este una in aparenta linistita, dar in fond cu un mare potential tragic. A mea este una idilica, dramaticul s-a nascut mai tarziu. | |
| = absurd...realism | Ion Diviza [10.Dec.18 14:27] |
| O proză de mai multe stele, de bună seamă. Ți-aș acorda acum și eu una, dar va zice lumea că am făcut schimb de steluțe: tu - mie, eu -ție. Iar eu mă tem tare de gura lumii. :)) Tabloul conturat de tine frumos, limpede, cu lux de detalii artistice, însă fără zorzoane verbale; acest personaj cu adevărat viu, Bercică, mi-au produs o plăcere de lectură cu totul deosebită. Absurdul din proza ta, Dușan, este atât de... realism! Felicitări. Cu prețuire, | |
| = pasari patrate inspre apus | Dara Blu [11.Feb.05 11:58] |
| un text destul de greu de descris fara a folosi adjective ca "extraordinar", "splendid", "foarte bun" etc. in acelasi sens. citindu-l, e ceva care ma impresioneaza intr-un mod aparte: toate detaliile au in ele insele o anume simbolistica, fiecare are locul lui binedefinit, insa curg atit de firesc, citind ai o senzatie de curgere molcoma a timpului, a faptelor, plina, paradoxal, de o gingasie inefabila, sub care exista insa un clocot vulcanic... as putea spune ca aduce a o resemnare senina in fata locului unde intotdeauna nu se intimpla nimic, dar in care, daca ceva aduce atingere acestei linisti amortite ancestral, se intimpla ceva care iti taie toata imaginatia, o revolta impotriva firii care depaseste orice se poate prezuma ca s-ar intimpla neobisnuit, brrrr, in aceasta liniste. Aceasta rupere a ritmului molcom devine la rindul ei un punct de reper, de energie, din care amortitii actori ai locului vor trai mult timp de la intimplare si vor avea pretextul sa o reediteze atunci cind existenta calma le este iar amenintata. Felicitari, Dusan! din pacate, nu iti pot da decit o steluta albastra. | |
| = "Un, doi, trei, stângu’, dreptu’, stângu’, dreptu’...." | Carmen Botosaru [12.Feb.05 17:57] |
| Afișul a fost foarte inteligent conceput, limpede și eficient. Experimentele cu baloane agățate de lup, comparabile cu încercările lui Stan&Bran de a sări garduri noaptea, pe furiș și, evident, eșuând, cu surle și trâmbițe. Personajele, unul și unul: plutonierul suferind de ‘turba importanței’, Mișa-specialistul în belciuge, Bandi cel Tuciuriu și, nu în ultimul rând, stolul uriaș de păsări pătrate. Zmeii salvatori îmi amintesc de un alt mijloc suprarealist-absurd de evadare (din filmul "Occident"): păpușa gonflabilă. După ce și-a încheiat ‘misiunea’ din perioada liniștită doar în aparență, dar în fapt plină de întâmplări pe cât de neștiute, pe atât de dramatice, se pare că fâșia de pământ–zonă de frontieră a devenit un catalizator pentru talentul tău de a povesti ce s-a întâmplat și cum a era atunci. Ruda de salam a devenit și ea personaj într-o poveste? | |
| = stoluri | Dănilă Florentina-Loredana [14.Feb.05 11:40] |
| Te-am descoperit de la "Luna și tramvaiul 5". De atunci ți-am citit toate textele de proză, cu o încântare crescândă. Am tăcut, din diverse motive. Azi mi-am pus serios întrebarea: "De ce să tac?". Așadar, citindu-te, mă întreb de fiecare dată ce-i real, ce imaginar? Dar ce mai contează? Câtă vreme portretele pe care ni le prezinți sunt atât de autentice, întâmplările (mai mult sau mai puțin mărunte) atât de pline de realism, iar lectura o sărbătoare... Mulțumesc. Și sper să te pot citi cât mai des, chiar dacă, poate, nu voi reveni cu comentarii. | |