| = liniște-neliniște | ioan ravel [09.Feb.05 08:59] |
| primele trei versuri sunt "decupate" din capăt de kaly yuga presimți că satya se apropie că lumina stă să bată la ușa sufletului inundându-l definitiv... aș renunța la "dar"-ul din ultima strofă... se așează frumos a liniște-neliniște versul tău... numai bine! | |
| = Daniel | Tanasescu Nicolae Constantin [09.Feb.05 10:21] |
| greu de digerat tristetea si pesimismul pe care il transmiti cu maiestrie, aici, in textul tau. fiecare cuvant a fost cu grija ales sa "mineze" bucuria de a trai. fiecare pas facut prin aceasta poezie este prilej de intristare. " auzim veșnicia cum bate lumini ușilor ", mi-a placut in mod deosebit drag Costin | |
| = Ioan | Daniel Dinescu [09.Feb.05 10:52] |
| Ioane drag, mare surpriza sa te vad poposind in nou la un text de-al meu si mare onoare. Poezia este scrisa in miez de noapte, cand am aflat si eu cum s-a 'intamplat' plecarea unei fete de varsta mea, o poeta... Iti multumesc pentru partasie. Cu drag, Daniel | |
| = Costin | Daniel Dinescu [09.Feb.05 10:55] |
| Costin, multumesc pentru trecere. Da, ai intuit bine tristetea locuind impreuna cu speranta, niciodata nu le voi desparti. Moartea este urmata de Inviere. Cu prietenie, Daniel | |
| = Am mai trecut... | Anghelina Andreea [09.Feb.05 10:58] |
| Am mai trecut pe-aici...sa las, sa nu las, sa las, sa nu las semn?! uite, semn de placuta citire... drag, Carmen | |
| = Daniel... | Taisia Mihaila Negru [09.Feb.05 12:23] |
| ..."timpul nu ne mai încape" dar "auzim veșnicia cum bate /lumini ușilor"... Frumoase "haine" ai găsit pentru a îmbrăca tristețea azi.Dacă n-aș ști că viața e doar "melethe thanatou",o pregătire pentru "un dincolo" aș pleca de pe textul tău cu gustul tristeții pe buze.Însă,așa cu spui și tu,tristețea pierde din intensitate atunci când simți că dincolo e lumina... Felicitări... | |
| = Daniela, tie, d(Ela) | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Danielule, versul tau se intoarce dinspre noi inspre alt noi, angoasele de dincoace de viata, rascolindu-ne acum, cind "timpul nu ne mai incape", aspra-i uneori pinza pe care "desenam vieti parasite de viata" si tacem incremenire, "acum nu mai cintam tacerile". Ce atingere azi, mie, citindu-te. Mai aprins-am o candela. Drag, Ela | |
| = câmpii niciodată-nverzite... | sabina [09.Feb.05 15:52] |
| imi erau atat de cunoscute gandurile... si am inteles de ce citind comentariul care dadea "sursa" poemului... care mi-a placut, dar cel mai faine mi s-au parut penele alea de inger care se aduna in subterana... :) | |