| = persistenta prezentului | Serban Axinte [30.Jan.05 23:34] |
| Observ si aici persistenta prezentului. Totul graviteaza in jurul acestei permanentze de o tulburatoare simplitate. Vreau sa remarc: "cămașa cu gene lungi a tristeții ai cărei nasturi de perlă îi voi desface încet încet în fața ta" | |
| = cedând ispitei, Ela | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| În liniștea asurzitoare, a unui plâns ce nu se aude, tu te miști pe poante într-un dans numai al tău. Deși scrii cuvinte, lași impresia unor trăiri încapsulate aproape în fiecare literă. Îmi place a doua parte: "până ce voi închide în giulgiul cochiliei o altă făclie prin care mă simți ca pe un plâns de chemat somnul din abside" Voi reveni cu drag, Ela | |
| = Ela | Serban Axinte [30.Jan.05 23:54] |
| te tii dupa mine, Ela | |
| = ... | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Serban: ai lasat frimituri ca-n "Hansel și Gretel". :)) În astă noapte, trecând pe-aici,mi-ai amintit că îi promisesem Angelei o poezie. Nu doar comentarii. Încă nu mă țin "după tine", nu pot administra "electroșocuri". | |
| = Somnul | Albu Vladimir [31.Jan.05 07:13] |
| Inceputul pare paradoxal la nivelul unei logici comune dar isi gaseste sensul in trairea misterului propriei fiinte care de deschide uneori cu zgomot, sentimentele se "sparg" in culori si sonuri... revelarea ritualica a propriei fiinte ("îi voi desface încet încet în fața ta")la intersectia dintre dar si constiinta darului... ultimul vers l-as fi scris asa: chemand somnul in abside | |