Comentariile membrilor:

 =  Nefericirea stimulează
Luchi Tenenhaus
[26.Jan.05 20:00]
Știind că e vorba de o întâmplare reală, sunt impresionat din nou de frumusețea cu care reușești să creionezi imaginea unei persoane pe care, deși n-am cunoscut-o, reușesc s-o văd mult mai aproape de realitate. Dacă-mi stătea în putere ai fi primit de la mine o steluță pentru acest frumos omagiu la despărțirea de un prieten. Se dovedește o dată în plus că nefericirea stimulează creația

 =  Nefericirea ca o suferință
Magdalena Dale
[26.Jan.05 22:58]
În primul rând mulțumesc pentru apreciere!
Comentariul tău m-a făcut să-mi dau seama că pe acest site nu prea am întâlnit creații care să elogieze fericirea... și atunci mă întreb dacă Titu Maiorescu avea dreptate când îi recomanda lui Eminescu suferința pentru a putea scrie,și iarăși mă întreb dacă Eminescu ar mai fi fost ceea ce este fără această suferință! Probabil că da, talentul lui este prea mare și tematica lui nu tratează numai suferința cu toate că ea transpare parcă mereu în orice vers, prin parfumul melancolic inconfundabil al poeziilor lui.
Cum am ajuns la Eminescu? Nu mai știu și nu mai contează, probabil este prea târziu și orele serii aduc cu ele melancolii și vise despre poezii...

 =  Magdalena, tie, Ela
Ela Victoria Luca
[23.Sep.05 01:23]
Vino sa te incalzesc! Clopotelul nu mai suna. Tristetea te-a adus in scrieri. Ce este creatia fara viata si viata fara creatie? Fara tragic si comic, arta ce mai este? Dar viata insasi? Cum spunea Ramon Gomez, daca-ti amintesti citatul "iluzia de a te intilni cu tine insuti" este si viata, si scrierea.
Si totusi, undeva are loc o intilnire...
Hai sa ne incalzim la flacara creatiei: nasterea omului sau a poeziei.

Drag,
Ela

 =  Magdalena
Lucia Popescu
[27.Jan.05 11:51]
Amintirile incalzesc, amintirile raman! Si ce conteaza daca vantul a sters ramasite? Acestea raman mereu cu noi!
Frumos text, si ma bucur ca nu l-ai trecut la "personale" ca pe bietul rac... Imi pare rau ca nu l-am vazut aseara, sincer!
Mi-ar fi placut sa te incalzesti putin si cu gandurile mele...
Licurici cald pentru tine!

 =  Ela
Magdalena Dale
[27.Jan.05 12:37]
Mulțumesc de invitație, Ela! Am intrat mereu pe pagina ta, chiar dacă nu am lăsat mereu un semn, uneori mi-am contopit lacrimile cu marea ta și am uitat în felul ăsta de partea dureroasă a eului meu! Da, avea dreptate Ramon Gomez "iluzia de a te intilni cu tine insuti" este arta și în cele din urmă chiar viața, dar ce iluzie frumoasă, iar când are loc întâlnirea ce foc de artificii care ne mai luminează pentru o perioadă cerul existenței noastre...
Cu drag,
Magdalena

 =  Lucia
Magdalena Dale
[10.Dec.18 14:27]
Mulțumesc, Lucia! Ți-am ascultat sfatul și l-am scos de la personale și pe "bietul rac".
Mă încălzesc mult gândurile tale și trecerile tale pe pagina mea, iar lumina licuriciului m-a inspirat mereu și am încercat să-l însoțesc măcar cu gândul, în zborul lui prin lumea asta mare!
Din păcate, este o întâmplare reală, un prieten a decedat și am vrut prin amintirile mele împărtășite să-i mai prelungesc un pic existența...
Oricum va rămâne în amintirea mea și deci în sufletul meu...
Cu drag pentru un licurici cald și luminos,
Magdalena

 =  amintirile sunt vii
patrascu dumitru
[02.Oct.05 19:06]
prin amintiri umbra lasat asupra inimii noastre de o persoana nu mai poate fi stearsa nici chiar de vant sau moarte,eu stiu ca amintirile sufletului chiar exista,
dar cand reapar suntem oare pregatiti sa le facem fata?
tristetea ta ne vorbeste intr-un fel de o reintalnire pe un alt plan

 =  Despre amintiri
Magdalena Dale
[02.Oct.05 19:06]
Nu toți oamenii au puterea de a păstra amintirile, cum spui și tu "amintirile sufletului", dar sunt prea puțini cei ce filtrează cotidianul prin suflet și când o fac, atunci se naște poezia...
Din păcate acest nesuferit "cotidian" îmi va șterge și mie amintirea...
Oricum era vorba despre o cunoștiință mai apropiată, nu făcea parte dintre cei ce și-au lăsat "amprentele" în sufletul meu și din a căror amintire mă recompun de foarte multe ori, chiar dacă "ei" nu mai fac parte din prezent! Ei sunt acum alt prezent, al altor oameni, pentru mine au rămas doar amintirile.
Mulțumesc pentru trecere!




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !