| + o sirena noua... pt. mine cel putin... | Adriana Popp [23.Jan.05 15:20] |
| Între un iz de Bacovia - ce-i drept lisit de umezeală și de plumb - și un mizerabilism existențialist fardat cu rimel suprarealist(ic) (sic!), o frumoasă punere în scenă a goanei dup punctul de sprijin. | |
| = sirena.. | Raul Huluban [23.Jan.05 15:31] |
| iti las prentu prima data un semn in pagina, draga sirena, si cu un zambet sper sa mi se permita afirmatia: ai depasit partea paralela cu Bacovia din poezia ta (Bacovia fiind poetul meu de capatai). o floare de mar | |
| = Sivliei, Ela | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Tu, suflet, aprinzind un ris de secole curgind prin singele arborilor rataciti, pina cind nu mai poti cadea decit in alt sine pierit... Silvia, cel care ne iubeste este acolo intotdeauna, de dinainte de a ne fi cunoscut vreodata. Noi iubim in alta parte. Voi scrie si povestea asta. Pentru cei ce se pierd pe sine in candela artei. Drag, Ela | |
| = acolo unde | Mae Stanescu [23.Jan.05 19:13] |
| acolo unde uitarea de sine inseamna mai mult decat o moarte de om, au atata greutate si profunzime aceste versuri... | |
| + locații spirituale | Vasile Munteanu [23.Jan.05 20:37] |
| "Acolo" ca o proiecție a sufletului: ideal al fanteziei, refugiu al aspirației, "cetate de zăpadă" tuturor iernilor care n-au venit. Poezia este o "teoremă" a transfigurării, oscilând între complexitatea structurală și simplitatea trăirilor, între convenționalism și sinceritate, pornind de la real, însă nedescriindu-l, acest loc fiind cunoscut numai de către autoare. În absența acestor coordonate, "hoinărim" între "îndoială și îndoială" (ar merita o dezbatere pe esența acestei distincții), într-o veritabilă (ne)cunoaștere de tip cartesian: sunt singur(ă) - eu și gândul meu. Același, | |
| = iti "multam" | Catalin Gaian -Konig [24.Jan.05 18:33] |
| silvia draga, ca te-ai inecat atat de frumos in moarte incat ii poti invata si pe altii sa uite despre ea. Ai alunecat, tu cea aproape de stele fiind, atat de indemanatic incat am vazut armate de marinari amirosind "valurile-flori" tale de camp fara de seaman, pana te-au transformat in prag pentru ingeri de cati au murit cu mirosurile tale in nari si nu cu cele de pusca. | |
| = frumusetea desertului | adrian grauenfels [02.Oct.05 19:06] |
| E absolut si clar . La noi in deshert beduinii fumeaza narghila la poalele camilelor . Uitarea e a doua natura , nu Proust a inventat-o ci un filozof fara scrupule, poate Wittgenstein care daca te cunostea te lua de nevasta , doamne ce minunata e moartea care vine seara in uitare .. | |
| = emotionata, emotionata... | silvia caloianu [02.Dec.05 10:11] |
| multumesc tuturor celor care mi-ati lasat aici impresile, multumesc lui Bogdan Geana ca mi-a ales acest mesaj pentru prima antologie poezie.ro. | |