| = sorana, | Raul Huluban [19.Jan.05 14:23] |
| te citesc de fiecare data si nu trebuie sa iti spun, ca stii oricum. initial nu am vrut sa iti las semn in pagina. mi se pare ca totul e evocat de aproape, nu e transpus. stiu ca poate ma vei contrazice, dar si daca e adevarat, lasa-ma sa sa cred asta te rog. cam toti am trecut prin aceasta. chiar daca pierderile nu sunt tocmai la fel, de a pierde un EL sau o EA, persoana care constituie "realitatea". of doamne, sorana.. dar care e realitatea? e cea de pe urma cand strangem resturile, sau ce dinaintea furtunii? mi-a fost dor sa te citesc si sper la tot ce e mai bine pentru tine, raul.. | |
| = Sor, Sora, Sorana... aceeasi gamă a durerii | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Sorana, eu am scris dupa un astfel de vid unui Sor... Tu scrii cu tragism, departe de dramatic. "Luptă abstractă cu vidul... Totul Păcat(UL)." Desfa pacatul, Sorana. Vei intelege ca vidul nu e vid, e doar un gol, si se va umple. Omul nu isi poate trai vidul, nu si+l poate reprezenta, inchipui, imagina, simti. Vidul nu este golul. In noi ramin goluri. la sfârșit vom intra într-o stare de vid... Ești viață, Sorana, de aceea îți poți urla durerea, sfâșierea. Altfel... nu pot spune, nu pot scrie aici ce însemna altfel. Cineva, of nu imi amintesc aici, scria aici cu un absurd umor... "Moare ar muri daca s-ar sinucide..." Am ppus ghilimelele, nu era chiar asa versul, insa asta era ideea lui. Sorana, insoreste-te, ești vie și își suntem vii. Prietenii tăi. Cu luminile și umbrele lor. Doar ne vezi, ne recunoști, ne scrii.. Și noi ție. Drag, Ela | |
| = sorana, insoreste-te! | Raul Huluban [19.Jan.05 15:18] |
| daniela are dreptate mai multa ca tine in poem:) asta zic ca si un zambet:) sorana, insoreste-te!! noi, cei care te iubim, asta iti dorim!! | |
| = Cine știe?! | valentin [19.Jan.05 22:00] |
| Poate că la baza poezie Soranei stă exact tristețea. Și cine știe poate că-i și place să scrie( de fapt acest lucru e sigur, luând în considerare numarul de poezii). | |
| = lacrimi | Monica Voinea [19.Jan.05 20:22] |
| asta am simțit în colțurile ochilor, citind; să nu râdeți!!!- de multă vreme nu am mai "simțit" astfel o poezie... | |
| = Mulțumesc! | Sorana Petrescu Felicia [20.Jan.05 00:18] |
| Raul, Da, ai ghicit, sau mai bine spus, ai simțit adevărul de dincolo de cuvinte. Iar cînd vine vorba de realitate... pentru mine ea este ca o clipă suspendată in centrul prezentului... pentru ca realitatea nu este nici trecut, nici viitor, ci tocmai momentul in care esti tu, TU, cel de ACUM. Si cu toate ca aceasta afirmatie ar putea intari ideea de lipsa, de pierdere... de prea multe pierderi, poate ca daca am reusi sa privim dincolo, ea ar putea fi un adevarat castig. O sansa de-a fi mai mult TU decat ai fost vreodata. Desi, e un subiect despre care s-ar putea discuta la infinit si tot ne-ar fi imposibil sa-l epuizam. Pate ca nici nu e nevoie sa gandim realitatea ci s-o traim pur si simplu, poate ca doar in astfel de clipe poate exista in pace cu noi cei care suntem mereu in cautarea uneo noi raspunsuri, care mai de care mai triste, de cele mai multe ori. Iti multumesc pentru cuvinte si citire, e-ntodeauna o placere sa te vad pe aici. Daniela, Vidul, golul... se intretaie, poate chiar ajung sa fie unul si acelasi lucru, oricum, la sfarsit cu totii ajungem parte al aceluiasi intreg, cred eu. Iar Acesta inghite toate golurile si vidul deopotriva si le transforma in “Lumina”. Si nu-i asa, de “gol-plin” divin este Lumina. Sau cel putin, eu inca asa sper. Chiar si dincolo de pacat(e)... Iti multumesc pentru gandurile frumoase. :) Valentin, Asa este! Monica, si eu am plins in timp ce scriam... poate ca lacrimile tale sunt continuarea alor mele, prin profunzimea si sensibilitatea ta. Este cat se poate de natural sa-ti simti aproapele, semenii... sau cel putin ar trebui sa fie asa pentru toti. Pacat doar ca momentan mi-e imposibil sa "transmit" mesaje mai putin dureroase... Va multumesc tuturor pentru comentariu, mi-a placut mult sa le citesc! :) Toate cele bune tuturor, Sorana | |
| = lumini | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Da, Sorana, despre lumină îți grăiam și eu...Îți doresc să răsari din tristeți, mai presus de vidări și goliri. când vei fii acolo, te voi prinde. Drag, Ela | |