Comentariile membrilor:

= ei doi si salcia
Raul Huluban
[10.Jan.05 01:48]
alina,

cand te-au "auzit" vorbind despre salcia ta, parca mi-l imaginam pe iubitul meu Bacovia cum statea cu mintea pierduta intr-un sfarsit de toamna pe o banca, sub o salcie. statea si privea la el, privea la toamna, privea la violet. dorea sa se ridice, dar era atat de speriat sa nu calce frunzele de salcia aplecata peste el, ninse langa talpile lui. batranul meu Bacovia pur si simplu iubea salcia. asta e sa iti spun la ce m-a dus cu gandul. dar iti multumesc acum in cazul in are uit sa o fac la sfarsit.

salcia este importanta pentru voi doi, voi cei indragostiti din momentul in care ati inceput calatoria chiar. o calatorie la tulpina unei salcii, intr-o poveste tomnatica unde el isi dorea sa ramai. sa fie o declaratie de dragoste alina? frumoase cuvinte a avut acel EL. si alta parte urmeaza, alt capitol, alta granita de trecut a iubirii, dar in prezenta sau sub "observatia" salcii: "valseaza, salcie batrana". o imagine care te face sa valsezi asemenea ei, sa iti pleci inima unei asemenea taceri. dar merita: esti darul toamnei, esti o floare de aur chiar, ti se atribuie comparatii vii numai de iubit rostite care nu doreste nimic altceva decat sa-si rezeme fruntea de palma ta. cum zicea iubitul meu Maestru: "mai stai de ma alinta/ cu palma ta cea mica/ si spune-mi de ce-i toamna/ si fruza de ce pica". este un tot, un supream pentru EL acest fapt de a-si lasa fruntea in palma ta.

ultima strofa este ca o pecetluire a iubirii lui, no matter what. chiar si in vis te va urma daca nu ii ramai.

frumoasa poezie, alina. la ora asta imi aduce fericire in inima. nu sunt cuvinte rostite anapoda, ci chiar mi-a placut mult. daca ti-am vorbit de Bacovia este ca nu il pot lasa uitat cand se vorbeste despre o salcie, despre o toamna. stiu ca singurul lucru la care te gandeai cand ai scris a fost Bacovia, dar ma repet: nu il puteam lasa deoparte, inseamna mult pentru mine.

este frumos poemul tau. plin de traire pentru mine. multumesc, desi nu mi se atribuie mie, l-am simtit aproape. astept alte "scrisori",

raul:)

Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !

= ei doi si salcia	Raul Huluban [10.Jan.05 01:48]
alina, cand te-au "auzit" vorbind despre salcia ta, parca mi-l imaginam pe iubitul meu Bacovia cum statea cu mintea pierduta intr-un sfarsit de toamna pe o banca, sub o salcie. statea si privea la el, privea la toamna, privea la violet. dorea sa se ridice, dar era atat de speriat sa nu calce frunzele de salcia aplecata peste el, ninse langa talpile lui. batranul meu Bacovia pur si simplu iubea salcia. asta e sa iti spun la ce m-a dus cu gandul. dar iti multumesc acum in cazul in are uit sa o fac la sfarsit. salcia este importanta pentru voi doi, voi cei indragostiti din momentul in care ati inceput calatoria chiar. o calatorie la tulpina unei salcii, intr-o poveste tomnatica unde el isi dorea sa ramai. sa fie o declaratie de dragoste alina? frumoase cuvinte a avut acel EL. si alta parte urmeaza, alt capitol, alta granita de trecut a iubirii, dar in prezenta sau sub "observatia" salcii: "valseaza, salcie batrana". o imagine care te face sa valsezi asemenea ei, sa iti pleci inima unei asemenea taceri. dar merita: esti darul toamnei, esti o floare de aur chiar, ti se atribuie comparatii vii numai de iubit rostite care nu doreste nimic altceva decat sa-si rezeme fruntea de palma ta. cum zicea iubitul meu Maestru: "mai stai de ma alinta/ cu palma ta cea mica/ si spune-mi de ce-i toamna/ si fruza de ce pica". este un tot, un supream pentru EL acest fapt de a-si lasa fruntea in palma ta. ultima strofa este ca o pecetluire a iubirii lui, no matter what. chiar si in vis te va urma daca nu ii ramai. frumoasa poezie, alina. la ora asta imi aduce fericire in inima. nu sunt cuvinte rostite anapoda, ci chiar mi-a placut mult. daca ti-am vorbit de Bacovia este ca nu il pot lasa uitat cand se vorbeste despre o salcie, despre o toamna. stiu ca singurul lucru la care te gandeai cand ai scris a fost Bacovia, dar ma repet: nu il puteam lasa deoparte, inseamna mult pentru mine. este frumos poemul tau. plin de traire pentru mine. multumesc, desi nu mi se atribuie mie, l-am simtit aproape. astept alte "scrisori", raul:)