Comentariile membrilor:

 =  metamorfoze
Ela Victoria Luca
[23.Sep.05 01:23]
Ce adinca privire in tine, acum. Sinceritate-minciuna.
Doamne, cita ruga strabate din cuvintele tale toate. Te asezi intr-un lacas de durere si te privesti nestiind acum incotro sa o apuci.
Nici macar nu mai vezi ca cineva te vegheaza sau te indruma.
Tu ai nevoie de tine, de alt timp al tau.
Ce elogiu nebuniei aduci, tu, iar acum eu stau pe un gind si ma intreb: pina cind?
Indeparta-vei tu vreodat aceste neguri? Ce rost sa aiba lumina iubind cind tu din ea nu vezi decit o nebunie, o minciuna, o nebunie?
Ce viata nascinda lasi sa moara iar?

Sa nu te pierzi, sa nu te duci, tu.

Ela, ingindurata

 =  relativ...si totusi lupta ca si cum ar fi o certitudine!
Camelia Petre
[06.Jan.05 12:09]
nu stiu de cand e dragostea plina de minciuni...dar cred ca mai corect era sa spui ca dragostea e maya, sau cat se poate de corect, totul e maya
si daca dragostea e plina de minciuni, ura e plina de adevar?
dar daca dragostea e plina de minciuni, indiferenta sau nepasarea nu e tot o minciuna, o fuga din calea propriilor sentimente?
deci totul e o minciuna? riscant mod de a gandi

Stii, in viata sunt in principal doua drumuri:
unul facil, drept, vizibil, in care adopti parerile altora si te tii pe tine la fereala, te ascunzi, etc.
altul e mai greu, plin de capcane si de lighene, dar care care presupune lupta si viata, lupti pt principii, pentru tine, pentru sufletul tau, pentru ceea ce simti ca merita sau nu merita. crezi in ceva si nu te lasi purtat de val. si speri si crezi si mergi mai departe si iubesti cand iubesti si nu spui mi-e frica sa iubesc ca iubirea minte! (la capatul celui de-al doilea drum se gasesc lauri...nu la primul, cel mai facil)

tu pe care drum te gasesti?

intr-un coment scris pe fuga,
cp

 =  sa continuam
dana stanescu
[07.Jan.05 22:27]


Eu tratez textul ca fiind la personale ca de fapt asa e. Am promis ca vin sa il fac praf : ))

Iti faci un portret tare frumos. Si la un moment dat spui : ‘De unsprezece ani te temi si te ascunzi, cauti perfectiune in totul si te inspaimanta apropierea..’

Tare te-as provoca sa spui mai multe despre perfectiune. Pentru ca vorbesti de dragoste, atunci sa fie despre perfectiunea in dragoste. Nu cumva vanezi visare de vant, himere ? Nu cumva iti pui singur bete in roate ?

Tot iau apararea sinceritatii in dragoste. Dintr-un simplu motiv, atunci cand iubesti si ajungi la un anumit grad de intimidate, cand esti gol in fata celuilalt , nu mai poti minti. Ar insemna ca esti un actor perfect.
Cat despre minciunile despre care vorbeam la telefon, acolo poate ca e vorba si de tact, si aici intra si pretuirea celuilalt si mai ales a relatiei. Bineinteles ca iubim un om cu tot ce e si ce a fost dar trecutul trebuie sa ramana trecut. Si daca mai sunt probleme nerezolvate care te tin pe loc , incerci sa le rezolvi. Depinde si ce vrei tu de la tine.


 =  chiar așa, de ce alergi?
"De ce alergi? Pe acelasi drum in orice dimineata pasesti privind in gol cu ochii mari, infrigurati, nerabdatori sa vada... ce? Iar serile revii tot mai grabit, parca purtat de pasii altcuiva, cu aceeasi resemnare trista, buimac si naucit de-atata neintamplare."
Cred ca pasajul acesta mi-a plăcut cel mai mult, deși mi-a fost greu să aleg, toate frazele sunt atat de bine meșteșugite...
"Stiu c-ai murit de zeci de ori, iar invierea a fost cu fiecare data mult mai grea. " Hm...Și totuși cine cunoaște învierea (renașterea) știe ce lucru minunat se întâmplă atunci. Pentru a renaște, chiar și moartea e o încântare.
Dacă n-a fost iubire, dă totul la spate. Și bucură-te că n-a fost. Cu atât mai frumos va fi când o vei afla. Și, zău, nu mai fugi! Fuga e sănătoasă doar în anumite condiții, nu și când e vorba de dragoste. Măcar de-ai știi către ce te îndrepți.
Și nu, dragostea nu e plină de minciuni, doar oamenii sunt mincinoși, imaginându-și fals ca iubesc.
Te rog, încearcă s-o iei de la capăt! Cu mult curaj. Merită.


 =  raspuns
Vlad Catalin
[11.Jan.05 08:50]
Am fost certat pentru textul acesta. In comentarii, pe email-uri, SMS-uri… De fapt, asta am si dorit: sa fiu combatut. Speram chiar condamnat, sa-mi fie aduse multe contra-argumente. N-au fost multe, doar negarea frazei a tot fost repetata: Dragostea e plina de minciuni. Toti mint, au mintit si vor minti... si nimeni nu crede ca minte-n fiecare zi. In nebunie insa minciuna-i inutila, nu cere adevaruri, nu cere nici minciuna. Nebunia trebuie doar sa arda…

Da Elena, 11, adica 1 si cu 1, cuplul perfect care, odata separat, se va cauta la nesfarsit, ca in legenda aceea greaca. Da, Teea, ar putea fi o pagina de jurnal, poate singura ramasa in urma unui incendiu… Daniela tu ai avut alta perceptie pentru aceste randuri, la fel si tu, Cami... Voi inca sperati in iubirea ideala, in implinire. Va urez succes, eu ma urnesc mai greu.

Lore, nici n-ai idee cat ma bucur ca te-ai intors. Tu poate esti exceptia care confirma regula…

Exista sau nu dragostea perfecta, fara minciuni? Eu zic nu, voi ziceti da. Cine are mai multa dreptate? De fapt, nu conteaza... Sa luam numai cateva exemple: dragostea presupune sinceritate, dar in acelasi timp si un filtru pentru cuvinte, o auto-cenzura. Din dorinta de-a nu-ti jigni partenerul ti-e greu sa-l trimiti la dus inainte sa se urce-n pat ori sa-si scoata ceasul de la mana… Alteori iti vin in minte comparatii, cum ar fi: cel/cea dinainte nu ar fi zis asa, n-ar fi facut asta, m-ar fi respectat mai mult... De cate ori ati raspuns iubitului/iubitei gandind la altcineva sau altceva? De cate ori ati ras de complezenta sau ati sarutat din automatism. De cate ori ati raspuns Da la intrebarea ma iubesti?, iar gandul va era la filmul de-aseara. Minciuni… Imi sustin parerea, dragostea este o impletitura de ganduri adevarate si neadevarate, nu are inceput, nici sfarsit, este o combinatie intre nevoie, dorinta, siguranta si obisnuita. Este o rutina in care doar primele zile sunt oarbe, fascinante. Nu sunteti de acord, stiu... In urmatorul text Buruiana voi scrie o intamplare reala, despre cineva care din teama de-a nu-si pierde iubitul a ascuns o parte din trecut. Bursucel, parca te vad sarind, normal, daca e trecut atunci trebuie uitat. Oare se poate? Si-apoi, ascunderea adevarului nu-i oare tot o minciuna?
Cu drag,
st

 =  normal ca sar
dana stanescu
[11.Jan.05 10:21]
Sigur ca sar , Sorin. Nu ma apuc acum sa fac ‚floricele pe campii’ ca nu stiu de ce dar au inceput sa ma enerveze. Ce bine ar fi sa fie toate perfecte. Dar nu sunt si fiecare o stie pe pielea lui. Cand spun ‚trecutul e trecut’ o spun gandindu-ma ca nu trebuie lasat sa iti faca rau tie sau celui de langa tine. Orice ar fi, oricat de urat a fost, trebuie sa il asimilezi , face parte din tine, sa inveti lectia si sa fii mai puternic decat el. Cred ca par dura dar eu nu suport ideea de a-ti face singur rau.

Cat despre iubire? Da, nu exista iubire perfecta, exista doar iubirea pe care o meritam.

 =  in al doispelea ceas
Ela Victoria Luca
[23.Sep.05 01:23]
E firsc sa avem, fiecare din noi, alte perceptii asupra iubirii. Ca si asupra fiecarui moment de viata. Asta nu este nici de condamnat, nici de aruncat la lada de gunoi a existentei, atunci cind 'celalalt' este altfel decit tine, la un moment dat. Uneori incapabili, uneori intolerabili, uneori jignind... toate astea oricum iti inchid drumul catre cunoasterea si intelegerea celuilalt. In masura in care chiar doresti sa il cunoasti si sa il intelegi.
Nu cred ca ai cerut explicit sau implicit prin ce ai scris aici sa fii combatut cu contraargumente si chiar condamnari. Asa cum nu cred ca mai este necesara acum o dizeratie in plus din partea ta. La ce bun?
Fiecare va lua din ce ai scris ceea ce doreste, ceea ce a inteles; va simti si va gindi diferit. Unii vor fi de acord cu tine, mai mult sau mai putin. Altii nu vor intelege vreodata. Asta este.
Maturitate inseamna sa poti spune celuilalt si despre duș, si despre ceasul de la mina, in asa fel incit cuvintele tale sa nu fie impregnate cu sentimente sau impulsuri negative, ostile. Nu cuvintele jignesc, Sache, ci afectele transmise prin ele.Se poate spune orice, orice adevar fara sa jignesti, ranesti, lezezi, ofensezi. Trebuie doar sa stii cum si cind sa o faci.
Dar asta chiar este o arta a umanului din noi. In filigran de suflet.

 =  Sa scrii bine!
Ioan-Bogdan Florescu
[12.Jan.05 14:38]
Esti un scriitor demn de luat in seama.Sper sa ajung sa citesc cam tot ce ai scris. Daca mi le-ai trimite ar fi OK. Scriere care-mi place. Iti adresez traditionala urare "Sa scrii bine!"

 =  Sorin,
Bianca Iulia Goean
[16.Jan.05 00:52]
Sorin, incerc sa abordez altfel acest text al tau atat de diferit (am citit "Buruiana" mai inainte, cred ca imi prinde bine la comentariul de aici). Incep asadar cu sfarsitul: In nebunie insa minciuna-i inutila, nu cere adevaruri, nu cere nici minciuna.
Fraza asta-i bine scrisa si cred ca e cheia intregului text. Ametitoare perspectiva pe care orice om care nu inceteaza sa spere intr-o clipa de vesnicie fata in fata cu sinele: nebunia poate fi starea de gratie. Dar, cum adevarul spus doar pe jumatate tot minciuna este, cheii tale ii lipseste un dinte pentru a deschide tainita aceasta. Poate ma insel, si ce bine ar fi... Oricum, clipa de clipa ne mantuim sau ne pierdem. Nebunia care ne mantuie este doar nebunia credintei.
Si atunci dragostea si minciuna nu mai au ce cauta una langa cealalta. Doar nu vei fi vorbind aici doar despre eros... Sorin...
Si, asa cum te stiu eu, nu-mi vei spune si mie ca ce bine ca mai cred in iubirea ideala...
Cu drag, Bianca

 =  dana, bogdan si bianca
Vlad Catalin
[17.Jan.05 09:10]
Uite ca inca sunt ecouri... E bine, zic eu, asta inseamna ca totusi exista.. si ma bucur sa aflu asta de la voi.

Daniela, da, maturitatea inseamna sa spui toate astea dar mai inseamna sa le faci fara sa fi atentionat de celalalt. Sa-ti dai singur seama ce-i place si ce nu. Maturitate..

Bogdan, iti multumesc de apreciere si iti amintesc ca nu-s scriitor - doar economist. Tot subiectele textelor mele sunt pe jumatate adevararuri, cealalta parte fiind fictiune. Scriu doar pentru a ma relaxa - nu-mi place meseria pe care mi-au ales-o altii..
Bianca, eros te saluta.. Iti multumesc pentru randurile tale. Sunt scrise din inima, simt asta.. Apreciez gestul tau si te astept oricand (in pagina ta - a mea) la taclale. Uite vezi tu, fara Agonia n-as avea atatia prieteni...
Cu drag,
sorin

 =  Sorin
Ela Victoria Luca
[23.Sep.05 01:23]
Sorin, lasa inima sa asculte ceea ce spune sau tace in celalalt, impreuna cu un gind bun. Si vei vedea ca lucrurile pot fi si implinite.
Cu binete, ca de fiecare data, voi reveni
Ela




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !