Comentariile membrilor:

=  Răvașul luminos !	ioan peia [02.Oct.05 19:06]
"Magie-i totul; prag de eșafod... Decapitate visuri, de-o clipită... Reîncarnare într-o stalagmită... Un glas în tremur pe un gând schilod." O capodoperă șlefuită cu mare migală această strofă a domniei voastre. O văd apropiindu-se atât de mult de o anume stare comună de spirit, încât mă simt în ea ca în propriu-mi eu liric. Să înțeleg cum că acesta ar fi cel de-al 103-lea poem ? Atît de mult curaj aveți că nici Caron nu vă sperie ? Vă invidiez !
=  reincarnare	Batâr Adina [06.Jan.05 22:20]
"Reîncarnare într-o stalagmită" - eiii aici e cheia! Caron va trebui sa va lase pe mal (real) atunci.. si sa se conformeze. Nici ravas si nici banut... poezie foarte frumos construita... zic si eu... umila :) plecaciune
=  Atat cat pot !	Adrian Erbiceanu [07.Jan.05 05:50]
Domnule Peia, mi se intampla sa gasesc de multe ori, asezate pe hartie, gandurile altora, cu o ciudata perceptie de apartenenta. Pe o anumita treapta a existentei, gandurile incep sa se asemene. Nu ma mira, asadar, ca ati gasit, in poezia de mai sus, o stare comuna de spirit. Ea este reala. Si asta ma bucura.
=  Daca ar fi fost atat de simplu...	Adrian Erbiceanu [07.Jan.05 05:58]
Adina, Am o veste proasta. N-ai gasit cheia! Eiii, daca ar fi fost atat de simplu, de mult as fi pus eu mana pe ea! Dar asa... multumesc frumos pentru comentariu.
+ Sonet aniversar - La multi ani !!!	Maria Prochipiuc [07.Jan.05 10:02]
Adrian, eu pot spune care este cheia? Vin doar sa-ți spun și aici un: La mulți ani! Ziua de 6 ianuarie sa-ți fie valul neostoit care să te poarte pe mai departe spre cele dorite, primește macar răvașul meu, în el se află tot ce-am vrut și nu am putut să-ți spun. Când ai pornit la drum ți s-a încredințat viața, așa că fă din ea luntre pentru alții. Sonetul acesta e asa ca o nostalgie a timpului trecut și totuși privesti cu repros... Și pentru că e un sonet aniversar, nu pot decăt să-l fac să lumineze așa cum se cuvine. La mulți ani dragă Adrian!!
=  La multi ani!	Ina Simona Cirlan [07.Jan.05 11:35]
Mi-am adus si eu paharul sa ciocnesc! Lumina si iubirea sa-ti insenineze viata, multi-multi ani de aici incolo!
=  nehoț de ani, la mulți ani!	Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23]
"Din vreascuri către țel cum să faci pod, Când vremea nu se lasă prăduită?" Intru cautare de sensuri, versurile tale rostesc si tes in filigran cautari esentiale, indreptindu-te, rimînd, înspre cele ce încă neaflate de suflete prădalnice. Mulți ani, descopăr, peste punți, tu împlinind. Ieri. Mulți ani nehoțiți de ochii încuiați în pământuri. D
=  Adrian	Florin Rotaru [07.Jan.05 13:19]
Iti doresc si eu sa ai parte numai de bucurii. La multi ani, cu sanatate!
=  Multumiri	Adrian Erbiceanu [07.Jan.05 19:19]
Am deschis, nu cu mult timp inainte, internetul si am gasit un e-mail de felicitare de la Maria. Intru pe "agonia" si vad surpriza. Maria m-a desconspirat! Nu pot spune, inca, daca a gasit cheia dar, da!, poezia a fost postata pentru aceasta zi. Ei, cat si tuturor celorlalti care i s-au alaturat, sincerele mele multumiri.
=  Mici greseli	Iulia Moldoveanu Militaru [08.Jan.05 12:30]
In prima strofa, rima: ratacita-praduita este slaba si scade valoarea poeziei. Tot aici, "cand" introduce o cauzala, insa intre principala: "Din vreascuri catre tel..." si cauzal nu exista relatia cauza-efect! Atentie, reancarnarea presupune trecerea de la non-viu la viu, stalagmita este materie non-vie! Incearca sa schimbi si "Un glas... pe un gand...", glasul nu poate sta pe un gand, el poate sta la originea unui gand sau sa fie bazat pe un gand. Ultimele doua strofe sunt reusite si pentru ele autorul trebuie felicitat. Renunta la punctul intre "E loc. Dar..." pentru ca propozitia introdusa prin dar e secundara si nu poate fi separata de principala ei prin punct.
=  Iuliei Moldoveanu Militaru	Andrei Horia Gheorghiu [10.Dec.18 14:27]
Iulia, este admirabil efortul pe care îl depui. Dar, cu tot respectul cuvenit, te sfătuiesc frecventarea site-urilor de gramatică, nu a celor de poezie. Ți-ar prinde bine. (Exprimarea de mai sus este un exemplu de propoziție secundară despărțită de principală prin punct, deși introdusă de „dar”). Și dacă tot suntem la capitolul împărțiri/despărțiri, hai să împărțim oamenii în două categorii: cei care știu și cei care nu știu. Apoi, îi împărțim din nou în cei care vorbesc și cei care nu vorbesc despre ce știu sau nu. Sper că ești de acord cu mine că este mai bine să știi și să taci decât să nu știi și să vorbești. Până data viitoare, temă pentru acasă: scrie de 100 de ori cuvântul "reîncarnare" corect.
=  Scuze!	Iulia Moldoveanu Militaru [08.Jan.05 18:29]
regret ca incercarea mea de a-ti atrage atentie asura catorva neregului te-a deranjat. Recunosc ca am scris gresit reincarnare din neatentie (insa in textele mele nu cred ca ai sa gasesti asemenea greseli pentru ca sunt mai atenta acolo). Cat despre punctul acela care desparte o principala de o secundara nu ai dreptate, nu exista o asemenea regula in Gramatica Academiei, nu poti desparti principala de secundara prin punct. Imi cer scuze daca si acum s-au strecurat geseli in comentariul meu, dar, totusi, reactia ta mi s-a parut exagerata.Nu am vrut sa te jignesc, doar sa faci o poezie perfecta. Scuze!
=  Mici remarci la "mici greseli"	Adrian Erbiceanu [08.Jan.05 18:31]
Iulia, apreciez efortul tau. Se pare, insa, ca intre teoriile scolastice si necesitatile solicitate de compunerea unei poezie, exista , dupa cum se vede, diferente. Daca as tine cont de tot ceea ce afirmi, cred ca n-as mai putea scrie. Fara a da curs dorintei de a intra in prea multe amanunte, am sa incerc sa raspund la cateva dintre remarcile tale: 1) Daca ai capacitatea de a percepe "vreascurile" ca orice altceva decat niste simple vreascuri ( sa zicem "momente", mai mult sau mai putin implinite, ale "trecerii" noastre), ai vedea ca "vremea" se leaga logic de propozitia anterioara prin acel "cand". 2) In legatura cu "reincarnare", parerea mea este ca, din nefericire, privesti cuvintele din punct de vedere morfologic (anatomic, as zice), in nici un caz stilistic. 3) "Punctul", la care le referi in ultima fraza, este menit sa ramana acolo. El da greutate versului. Domnul Andrei Horia a remarcat in comentariul sau, mult mai bine decat m-as fi priceput eu s-o fac, acest lucru. In pofida diferentelor de opinie, esti binevenita pe pagina mea.
=  Apreciere	Adrian Erbiceanu [08.Jan.05 18:33]
Domnule Andrei Horia, Daca am sta sa socotim ce se poate si ce nu se poate, cat trebuie si cat nu trebuie, nu stiu ce s-ar mai alege dintr-o poezie. Apreciez interventia dumitale ca un semn de intelegere si promovare. Si...asa cum ne-am ciocnit, spre bucuria mea, cap in cap, literalmente, la Casa Eliad, "nu brublem"!
=  Iti multumesc ca mi-ai acceptat scuzele!	Iulia Moldoveanu Militaru [08.Jan.05 20:28]
Imi pare bine ca nu ai inteles gresit comentariul meu. Eu ii apreciez mai mult pe cei care ma critica decat pe cei care ma lauda, numai asa imi pot perfectiona scrisul. Ultimele doua strofe ale poeziei tale sunt remarcabile si e pacat sa fie umbrite de primele doua mult mai slabe. Ai putea aduce imbunatatiri aici (bineinteles, e o parere personala). Punctul este un element de legatura inre doua principale (ca "si"), asa se explica de ce o consider o greseala in continuare si cred ca beneficiul stilistic nu este ata de mare pentru a fi acceptata greseala. Oricum, ti-am citit poeziile si cred ca sunt foarte bune, micile erori se pot corecta, daca are cine sa iti atraga atentia.Iti multumesc ca mi-ai acceptat scuzele!
=  chiar ca a fost ultima	Eu [10.Jan.05 04:43]
Vai, vai! Abia acum am vazut! Eu am gresit cu punctul acela (dar si "aparatorul" dumneavoastra). Alea sunt doua propozitii principale (sa afle si domnul Gheorghiu... sau pe site-urile dumnealui de gramatica scrie ca a doua e secundara???) aflate in raport de coordonare adversativa. Am confundat cu "desi"... si cred ca si pe dumneavoastra v-am confundat prima data cu "aparatorul". Uneori sunt cam imprastiata. V-am necajit atat pentru nimic... Cat despre vreascuri, am descifrat eu si altele mai incifrate decat vreascurile dumneavoastra. Asta chiar ca a fost ultima interventie, promit!
=  Tu	Adrian Erbiceanu [11.Jan.05 08:11]
Tu, Ca a fost ultima, ca n-a fost ultima, ce mai conteaza? Mult mai impresionanta este "schimbarea" ta "la fatza". Acum vreo doua zile am intrat pe fisa ta -pe cand mai purtai un nume- ca sa las un semn de trecere. Am citit cele patru poezii pe care le aveai postate (doua cu rima, doua fara,) si am stat in dilema. Era, acolo, vorba despre o femeie -cand alba, cand neagra- intotdeauna nestatornica. Am vrut chiar sa-ti atrag atentia ca primele doua poezii, intitulate "sonete", nu prea respectau regulile genului. Am vrut, dar n-am mai avut cum. Au disparut. Au disparut impreuna cu numele frumos al autoarei. Ai aparut in schimb "Tu". Fara texte! Cam dezbracata, este adevarat. Dar ce mai conteaza?! (Este si asta, la urma urmei, o arta!) In schimb, tot ce a ramas scris pe fisa ta este o expresie-motto: "Sunt o dobitoaca proasta". "Dobitoaca", inteleg, dar de ce si "proasta"? Unde s-a mai pomenit un "dobitoc" destept?! Cu alte cuvinte te-ai incurcat intr-un fel de pleonasm. Cam putin pentru cata gramatica se pare ca vrei sa ne demonstrezi ca ai invatat. P.S.: Expresia "dobitoaca" nu imi apartine, nu mi-o insusesc si nu se refera la nici o persoana in viata sau de pe cealalta lume. Ea apartine "umbrei" care a semnat comentariul anterior.