| = Zei, flori, fluturi, sepale... | Maduta Florin [06.Jan.05 03:45] |
| O mica formula colocviala ("fie vorba intre noi"), strecurata intre celelalte versuri, sentimentale, emfatice, ritualice, filosofice, daca ai noroc sa fii bine dispus, rascumpara, intr-o mica masura ce-i drept, prin umorul involuntar timpul pierdut cu lectura acestui text. Debutul e grav: "nu ne vom supravietui nicicum iubirii". Stim cu totii, o stie si autorul, ca e o exagerare, o suparalicitare, o poetizare (in intelesul rau al termenului). Nu e insa naiv de tot, caci in continuare, consitent de putinatatea lirica a sentimentului-cugetare exprimat, se incearca o imagine interesanta. Piesele de care dispune autorul sunt cam uzate: ("gene", "fluture", "mort", "adasta"). N-ar fi un defect insurmontabil. Iar rezultatul, indiferent daca e intentionat sau nu, dovedeste aceasta: "unul din noi/rudimentar alcatuit/din gene de fluture mort". Daca ar fi doar comparatia elitre/pleoape, ar fi plicitsitor. Dar se reinvie aici un vechi oximoron: nastere=moarte. Un ochi inchis seamana cu un pintec matern, iar "rudimentar alcatuit" se potriveste in egala masura timpului prenatal ca si celui al descompunerii. Din pacate rama, liricoida, strica aceast tablou. A doua, si ultima, imagine a poeziei e din acelea care se fabrica pe banda rulanta in mecanismele siteului: "parca respiratia mi-a fost suspendata/intr-o lacrima agatata in coltul ochilor tai". Tandra, sentimentala si cu aerul ca ar spune ceva. Cugetarile sunt naive de tot, incarcate de romantism de duzina. Greseala esentiala pare a fi felul in care autorul angajeaza poezia: ca pe o dantelarie pentru dame... | |