| = Virgil | Albu Vladimir [03.Jan.05 19:25] |
| un cal alb purtandu-si coama pe partea efemera a galopului deopotriva crupa si fantana smulsa din iad jad conturand umbra florala a sagetii promise Ma iarta Virgile dar uite ca m-am jucat pornind de la textul tau :) | |
| = "...îi săruta copitele mușcate de flori " | Farcău Pavel [02.Oct.05 19:06] |
| La mulți ani ! Profetule, am trecut și eu pe aici cu un gînd bun....deși ai un typo "îngenunchiate"...."îngenunchEate"....dat fiind faptul că nu sunt un prea bun "critic" de poezie, totuși apreciez pimele versuri, care mi se par a fi deosebite....și mai puțin ultimele 2....adică finalul e puțin tras de păr, așa văd eu lucrurile....asta nu înseamnă că le și văd bine, nu ?...:):):) numai bine.... | |
| = cal alb | simona marcu [04.Jan.05 10:36] |
| Am inceput eu o joaca in textele tale care vad ca se continua cu succes. M-au intrigat rugaciunile radacinilor (oare nu ai fortat putin inversarea?)si am retinut conturul sfarsitului unui suflet impartit impartit...oare numarat? Cu acelasi drag, mi'raj'ul | |
| = sugestie... fără urmă :) | Elena Albu [04.Jan.05 13:39] |
| Frumoase imagini! Mi-au rupt oarecum ritmul trairii ei,,întrebîndu-mă" si ultimul vers. Sugestie: ,,întrebînd"...[n-o urma :) ] Un 2005 cat mai bun! | |
| = Erată | Elena Albu [02.Oct.05 19:06] |
| Erată: ,,ei'' adică ,,poeziei'' | |
| = parere | Claudiu Banu [04.Jan.05 14:14] |
| Virgil, "atît de alb încît pămîntul îi săruta copitele" imi pare oarecum nefericit exprimat. Poate e repetitia lui alb, dar perceptia mea este cea mentionata anterior. Mai sunt cateva "impiedicari". Uite ostrov trimite la o insula de suprafata, freatic trimite la subteran. Si rezultatul inclina astfel foarte mult de la metafora la gaselnita. Sfasierea umbrei e cliseu, cel putin pe poezie dot ro. La plusuri insa trebuie sa pun versurile 3 si 4 si finalul. Sa auzim de bine, P.S.Forma corecta este din cate stiu eu "a ingenunchea", si "sunt". | |
| = Let the jade be | Monica Manolachi [04.Jan.05 14:40] |
| E un contur forjat din rugaciunile-mușcaturile de flori, când armele din piatră de jad au dispărut. Sunt versuri care îmi amintesc că, pe vremuri, femeile adultere purtau podoabe din jad pentru a scăpa de durerile pântecelor. Pare a fi o meditație religioasă, iar semiprețiozitatea jadului mă duce cu gândul la neputință. Calul alb îmi pare autoritatea care nu mai dă nici o șansă acestor femei. "oare nu nu împărțit" asta mi-a sugerat la început. Jadul e astfel un leac depășit. Pe de altă parte, piatra este translucidă așa că prin ea se poate diferenția lumina de întuneric, dar nu și conturul, un contur care așa devine de jad și-mi spune că un fel de salvare există. Cu drag pentru o poezie frumoasă, de șlefuit suflete, | |
| = corectură și întrebare pentru Claudiu Banu | Virgil Titarenco [04.Jan.05 19:13] |
| Da, corect este a îngenunchea, deși e unul din acele verbe din limba română cu a cărui formă nu sînt de acord pentru că noi spunem genunchi și nu genunche. Voi modifica. pentru Claudiu: "un fel de sfîșiere a umbrei" este un subtitlu folosit tot de mine la textul "de ce nu spunem tot". Metafora n-am mai întîlnit-o decît o singură dată căutînd-o cu motorul de căutare acum pe poezie.ro. Crezi că ai putea să îmi spui unde ai mai întîlnit-o ca să te facă să spui că e un clișeu? | |
| = despre O sfâșiere a umbrei | Alina Manole [05.Jan.05 01:20] |
| Citindu-i în mod constant poemele postate pe poezie.ro și urmărindu-i evoluția, am observat cum Virgil scrie "despre o sfâșiere a umbrei", imaginea aceasta apare ca un leitmotiv al textelor lui, uneori în oglindă, alteori în exteriorul unui anume fel de proiecții. Ar putea fi un titlu pentru un viitor volum de versuri. Am mai scris despre aceasta în câteva comentarii din vara trecută. | |
| = Munitie de manevra | Vasile Rotaru [05.Jan.05 11:22] |
| Poate ca ne intereseaza doar masura in care problemele noastre sunt rezolvate de autorul textului, ca ele sa capete rezonanta intima. Fiind la granita de dicteu se pot ierta cliseele din registrul (depozitul) comun, dar se pierde valoarea adaugata, ramane un pur exercitiu filologic; se pierde sensul mortii, rugaciunii, deznadejdii, fricii si a altor habitaturi tocmai din litaraturizarea cu orice pret, metaforele gaselnita, finalul si mai ales abuzul de gerunzii din a doua jumatate a textului. Altfel ideea se pierde, devine un simplu artificiu de divagat liric, agonic, spastic, chimic, biologic etc. Aici, daca nu e o predilectie literara a autorului, inseamna ca nu e decat munitie de manevra. | |
| = going west | Virgil Titarenco [02.Oct.05 19:06] |
| Vasile, tot e ceva dacă mai am cartușe, nu-i așa? Like in the Wild West. | |
| = repet, doar de manevra | Vasile Rotaru [05.Jan.05 20:59] |
| Virgil, nu cred ca vrei sa pacalesti. sunt doar de manevra(ele, cartusele). daca omoara, este intelesul dat dracului al literaturii. Intelegand (uite un gerunziu)... eu cred ca pregatesti altceva. basca recomandatele. este ceva ce pregatesti...ascunzi tu ceva! altfel nu-i decat vehiculatul "grad zero" al scriiturii | |
| = de ce sa fii in clubul poetilor ratati? | Alexandru Dan-Alexandru [08.Jan.05 12:54] |
| de ce zici ca esti in clubul poetilor ratati? dupa parerea mea esti unul din potinii adevarati poezti de pe aici. un cal alb...nu cumva pegas, nu cumva te poate scoate el din "clubul poetilor ratati?". profetule, iti profetesc ca nu vei fi niciodata in clubul poetilor ratati, si nici nu esti deja! | |
| = . | Mihaela Maxim [28.Jan.05 11:58] |
| sintagme care îngenunchează... sensuri care taie din tine si un alb de invaluit suflete. mult prea frumos! | |
| = alungand gerunziul | Gabi Schuster Cărărușă [28.Jan.05 13:23] |
| Ma tot intreb: in incercarea de a alunga cliseele construim altele? "In timp ce" ar suna mai bine? Gerunziul exprima o actiune care tocmai are loc in timp ce se face si altceva. Doua actiuni simultane legate gerunzial prin renuntarea la si-ul ce le-ar ordona in acelas plan. Exista domenii interzise ale limbii? retete poetice? curatari de forme gramaticale? Am intalnit adesea, pe site, acest razboi impotriva bietului gerunziu care prin starpire devine pasare rara... si pasarile rare, cu cat mai rare cu atat mai pretioase. In loc de gerunziu: Când am ajuns acasă, am găsit-o dormind = când am ajuns acasă, am găsit-o și ea dormea Aud o privighetoare cântând = eu aud o privighetoare și privighetoarea cântă Gerunziul este o formă a verbului care are o circulație mare mai ales în limba literară îngrijită. (Narcisa Forascu,Universitatea din Bucuresti, 2002. ) De-atâtea nopti aud plouând, Aud materia plângând… Sunt singur, si ma duce-un gând Spre locuintele lacustre. Bacovia | |