| = Mat tematic | Jianu Liviu-Florian [28.Jun.06 10:53] |
| Mi-au placut in mod deosebit versurile "că-mi las frunzele viselor scuturate în suflarea fîntînii". Finalul este... matematic! | |
| = In toate este o masura | Nicolae N.Negulescu [28.Jun.06 21:28] |
| Liviu drag, Iti multumesc cordial pentru perseverenta manifestata. Dupa cum bine vad (chiar daca, atunci cand scriu, port ochelari), domnia ta, depui eforturi epuizante in speranta revendicarii unor drepturi academice. Anterior, ai incercat sa exersezi intr-un "eseu metafizic" ! ? La aceasta data, te stradui pana dincolo de sudoarea trupeasca, sa ma convingi ca, ai avea si ceva virtuti de critic literar. Ca, esti un cititor insetat de poezie, sant intru totul de acord. Este un drept al domniei tale. Dar, atat. Nu poti pretinde, ceea ce nu ti se cuvine. Ai mare grija! Iti lipsesc, fermentul materiei lingvistice, suflul indvrednicirii creatoare, autentice, accesibile la dimensiunile preferentiale. Afla, dragul meu, ca "subtilitatea", dar si "aciditatea" d-tale verbala, impachetate intr-un text stereotip, care se vrea apreciat in aroma de " cronica ", nu se apropie - crede-ma, nici de " talpile " poemului... Intr-o " Ruga " , fie ea proiectata astral, printr-un vehicul literar, definit ca poem metafizic, temperaturile creatiei au transcendente nebanuite. Astfel, spiritul poetic, decanteaza trairile terestre, efemere, purificandu-se in vibratia luminii opalice din alte lumi. Or, domniei tale, iti lipseste cu desavarsire chiar si sensibilitatea perceptiei imediate. Este ca si cum, in loc sa vezi intr-o opera Brancusiana, mesajul, simbolul artistic, domnia ta distringi materia, adica o bucata de piatra... Dragul meu, decriptarea mesajului metafizic, nu este la indemana oricui - asa cum, iti precizam anterior. Inteleg totusi ca, practici "sahul" - ca sport mental. Si, ajungi " pana acolo ", incat dai poemelor metafizice sentinte exprimate prin " Mat - tematic ", or " Matematic " ! ? Total eronat. Sa ne intelegem: domnia ta, zici printre dintii ascutiti ca, ti-ar fi placut: "ca-mi las frunzele viselor / scuturate in suflarea fantanii ". Nu iti pedepsesc inca tendentionalismul. Fiindca, poetul ( adica, traitorul ) isi lasa cu voia " frunzele viselor" / "scuturate in suflarea fantanii". Dar, despre ce " suflare a fantanii " o fi vorba, te-ai intrebat.. ? Apoi, prin invocatia poetico-metafizica se cere Divinitatii, libertatea zborului sublim, prin teritorii ancestrale. Finalul poemului, caruia domnia ta, ii dai "Mat - tematic", dar si "Matematic" , psalmodiaza : "Da-mi imbratisarea / inaltimii miscatoare / sa ma-nchin Tie / in vibratia Cercului" / . Asa incat, dorinta de zbor - fie el si implinit, strabate prin "ascutimea aripei " , hotarele vazduhului metafizic - in si prin, anumite dimensiuni. Dar, pana la " imbratisarea inaltimii miscatoare ", mentalul domniei tale, nu poate ajunge. Fiindca, este Alt / Ceva . Apoi, "vibratia Cercului " - din poem, nu este o notiune matematica abstracta, cum ai inteles ispitit, domnia ta. Daca ai sti, dragul meu, ce reprezinta in metafizica, pulsatia si "vibratia Cercului ", ai plange, indelung... Daca ai sti, dragul meu, cate ceva, despre Pitagora -eminentul filosof al numerologiei cosmogonice, te-ai cutremura... Dar, in toate este o masura... Intr-un asemenea caz, rog Providenta, sa nu imi lase cititorii, calauziti de catre domnia ta, prin ceata densa a impatimirii zadarnice. Si, pentru a-ti imblanzi viclesugul limbii : Eu sunt Dumnezeului meu slava ! Sunt eternul, mit si cale cruce, ningere, visare. Sunt icoana intaiului pamant oglinidit in astre si cuvant. Sunt vazduhuri, vami, infiorare moarte sunt, viata, inaltare. Sunt lumina, umbra, sunt netimp sunt izvor, cunoastere, Olimp. Sunt pecete, focul din potcoava sunt nectarul vidului, octava. Sunt un semn, samanta, curcubeu eu sunt sfera lacrimei din zeu. ( Din volumul " Sfera rostirii ", editura Spirit Romanesc, 2002 ). Cu imbratisari fratesti, N.N.Negulescu. | |
| = Dumnezeu este masura tuturor lucrurilor | Jianu Liviu-Florian [29.Jun.06 06:59] |
| Masura tuturor lucrurilor Stimate Domnule Negulescu, Asa cum bine imi spuneti, Dumnezeu este masura tuturor lucrurilor. Si mai aflati cu frateasca sinceritate, din parte-mi, ca nici nu imi imaginam ca dumneavoastra, scriind un cuvant atat de mic,zugraviti cu dragoste un Dumnezeu atat de mare. Cred ca mai presus de valoarea poemelor pe care, cu bunatate, ni le impartasiti, ar sta chiar comentariile pe care chiar Domnia Voastra ni le-ati deslusi, cat mai este timp. Cu dragoste si sinceritate, Jianu Liviu-Florian | |
| = Si mai aflati... | Jianu Liviu-Florian [29.Jun.06 07:33] |
| Si mai aflati, Prea Cinstite Invatator, ca in nevolnicia mea, si plin de frateasca grija fata de cerul - al catelea? - spre care se indreapta Spiritul Domniei Voastre, mi-am ingaduit sa va compun o oda, pe care am numit-o mustrare. Fie ca Lumina ei Negraita sa va imblanzeasca enciclopedia desertaciunii noastre. Mustrare Hristica Orbiti de patima, orgolii, 10 ceruri, De propria lor statuie de opal, Ei isi sunt preoti lorusi, in astral, In curcubeul jalnicelor geruri – Zei care urca vesnic spre-un altar Pe care arde mintea omeneasca, Ei iti intind creatia lor, in dar, Ca lacrima cea mai dumnezeiasca – Ei isi sunt preoti lorusi, oficiind Cu talpile pe cer, si-n cerul 9 Cu mintea lor, care atat se oua, Un rege-semn, mai sus de cei de rand, Si Dumnezeu Si peste dansii Ploua… Va cere iertare, umil rob al Domnului, cel mai pacatos dintre pamanteni, Jianu Liviu-Florian | |
| = Si permiteti-mi sa va spal si picioarele... | Jianu Liviu-Florian [29.Jun.06 12:32] |
| „Or să vie pe-a ta urmă în convoi de-nmormântare, Splendid ca o ironie cu priviri nepăsătoare, Iar deasupra tuturora va vorbi vreun mititel Nu slăvindu-te pe tine… lustruindu-se pe el. Sub a numelui tău umbră. Iată tot ce te așteaptă. Ba să vezi… posteritatea este încă și mai dreaptă. Neputând să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire? Ei vor aplauda desigur biografia subțire C-are s-o-ncerca s-arate că n-ai fost un lucru mare, C-ai fost om cum sunt și dânșii… Măgulit e fiecare Că n-ai fost mai mult ca dânșii și prostatecele nări Și le umflă orișicine în savante adunări.” (Scrisoarea I) „De ce nu voi pentru nume, pentru glorie să scriu? Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu? Azi, când patimilor proprii muritorii toți sunt robi, Gloria-i închipuirea ce o mie de neghiobi Idolului lor închină, numind mare pe-un pitic Ce-o bășică e de spumă într-un secol de nimic” (Scrisoarea II) | |
| = Ecouri spiritualizate | Nicolae N.Negulescu [29.Jun.06 18:42] |
| Liviu drag, Spre iluminarea domniei tale, iata cateva ecouri din presa literara contemporana (completate si de prefatarile la volumele publicate) despre creatiile poetului, caruia ii dai tarcoale. "A descoperi cantecul din lucruri pare sa fie programul demersului sau liric. Dar nu orice cantec. Numai incantatia magica, aburul ritualului eleusian, sonurile voievodale se bucura de adeziunea eului asediat de boarea melancoliei, si care, cu nemasurat orgoliu, isi asuma raspunderea Rostirii timpului". (Constantin M. Popa-critic literar, "Ramuri" nr. 8, 15 august 1985). "Poetul se afla necontenit in cautarea unor esente expresive, menite sa exprime sensuri adanci, dramatice, trairi autentice, caci poetul si-a insusit organic lectia unor creatori precum Brancusi si Blaga, carora le dedica de altfel impresionante versuri". (Mircea Moisa-critic literar, "Luceafarul" nr. 50, 14 decembrie 1985). "El porneste dintr-o lume veche, dintr-un "adanc de departe", cu voci oraculare, cu "lacrimi domnesti", cu balade, cu zapezi care ii infloresc pe umeri: un unives legendar. Cantul lui e fara varsta fiindca e un imn al miturilor si al virtualitatilor care lucreaza adanc in individ". (Artur Silvestri-cronicar la revista "Luceafarul", "Temperatura Elegiei", prefata la volumul ''Vesperale", Editura Litera, Bucuresti, 1983). "N. N. Negulescu creeaza poezia dincolo de cuvinte, dar e atent, in egala masura si la poezia cuvantului in sine, ceea ce confera multor versuri ale sale insusiri aforistice. Vom detaila si nuanta aceste pareri, demers critic oferit de noua sa culegere de poezii "Sfera Rostirii". Noul volum este structurat "arhitectural" pe cicluri, caci poetul traieste consubstantional cu inspirata sintagma argheziana "Slova de foc si slova faurita/Imbratisate-n carte se marita/". Domina in creatia lui Negulescu "slova de foc" inspiratia si trairea poetica, iar slova faurita, mestesegul poetic e congenar, in masura in care substanta poetica reclama, impune "manuirea" instrumentelor artistice. Daca un filosof precum D. D. Rosca si-a intitulat lucrarea sa fundamentala de referinta in cultura noastra "Existenta tragica", poetul nostru exista sub o zodie elegiaca, desi i se pare firesc, nutrind o credinta nestramutata, sa creeze un univers propriu prin cuvant. "La inceput era cuvantul si cuvantul era de la Dumnezeu si Dumnezeu era cuvantul" scrie evanghelistul Ioan. Deci logosul ca rostire si forta demiurgica. De unde vine oare suflul elegiac de care am amintit? Ne sugereaza poetul insusi: "Fire-as fi/Fire-as tacere/Fire-as fiul maicii mele/de-as mai fi/sa-ti fiu o data/pantecul iubit de fata/fara mangaieri de tata/eu, nascut in niciodata"/. Elegie pentru a fi. Daca cuvantul este de la Dumnezeu si chiar Dumnezeu este cuvantul, poetul crede in puterea creatoare a cuvantului, stapanit insa de o stare elegiaca. Poetul nostru alege intotdeauna greul, avand parca mereu in auz un "Catren" al lui Lucian Blaga: "Usor nu e nici cantecul. Zi si noapte/Nimic nu-i usor pe pamant, /caci roua e sudoarea privighetorilor/Ce s-au ostenit toata noaptea/cantand"/. N. N. Negulescu rosteste la randul sau, in felul sau: "Nu ti-ar fi sa-ti fie frica! /glontuita sub aripa, /seara intre Cantece, /noaptea-ntreaga Liniste;/cauta-te-as, cauta, /cerul mi te-a-ntuneca/saruta-ti-as Lacrima"/. Elegie pentru somnul privighetorii. Asonantele din primele patru versuri doresc parca sa "deseneze" trilurile privighetoarei, asonantei in aparenta, scurte, dar cat de armonioase si profunde fiecare in sine si-n inlantuirea lor. Sa-l mai citam pe poetul N. N. Negulescu: "Ehei...Cuvant, dincolo de sine sunt/Calea de cunoastere/a fi o re-nastere"/. Sa ne apropiem de poezia lui N. N. Negulescu cu increderea in spre a trai prin lectura, intr-un autentic univers poetic. Prilej care nu ne este atat de frecvent la indemana... Unui astfel de volum, memorabil, i se cuvine o atentie deosebita". (Criticul Mircea Moisa, prefata la volumul "Sfera rostirii, editura Spirit Romanesc, 2002"). "Sub semnul misterioasei calatorii printre cuvinte isi aseaza N. N. Negulescu volumul Lacrimi de diamant, vrand parca a rasfrange in ochiul de cristal al poeziei pe care o scrie, strafulgerari de esenta divina, invocate cu patos si har: "Dau inima zidirilor nezidite/launtricului centru al imparatiei/unde stralucesc/slujnicarii anahoreti/cari genitoris"/. (Dau inima). Sub "straiul crud al lacrimei" sta "necuprinderea; /lumina in care/se inroureaza planetele, / matca lumii pamantene/unde se topesc/marile viului"/. In viziunile sale "aureolele diamantelor" sunt o sublimare a elementelor ce se regasesc intre "duhul arborilor" si "miresmele vazduhului", care participa la "nuntirea astrala". Mai toate simbolurile deriva din cosmic, au "stralucirea smaraldului ceresc" si se aduna in "pulberea aprinsa a sangelui" unde isi gasesc latentele (si esentele) divine. "Cristalul esentei lucrurilor" este chiar gandul purificat in retortele fiintarii ca parte a Intregului. Logosul se constituie nu ca o supra-realitate, ci in deplina concordanta si comuniune cu trairea intensa, cu vibratia interioara, ceea ce deschide calea spre sine in singuratatea predestinarii: "Din maretia sferelor/vine duhul asupra limbilor: /"in"-zice, /"in-spre"-zice; /fluturii monahi ies din ganduri- /se prabusesc si plang/intre tarmurile ochilor" (Din maretia sferelor). Poetul este in acest sens, un "talmacitor" al tainelor ceresti, al adevarurilor astrale, cum se citeste in excelentul poem Ultima putere: "Trei guri de cer/pun stapanire/pe arborii zburatori/fulgerele imi cad in palme.// in dreptul celor dinauntru/ sunt iesiri de pamant/dar nu se arata/pana la a doua talmacire/a semnelor/si rasuna furia framantarilor.//Sabia locuieste intr-o prezicere/deasupra capului de pod.../" N. N. Negulescu si-a creeat un spatiu al referentialitatii poetice, iar acest volum il reprezinta in ipostaza cautatorului de "minerale" rare ceea ce il conduce dincolo de hotarele lumii comune, spre un tinut al limpezimilor si al comunicarii netarmurite". (Florea Miu-scriitor, redactor la revista "Ramuri", prefata la volumul "Lacrimi de diamant", editura M. J. M., 2005; si Brevial editorial, "Ramuri"-februarie-martie 2005, pag. 26). "Cand avem in fata sufletelor cartea Lacrimi De Diamant, inteleg mai intai ca poetul N. N. Negulescu este un initiat. Insetat de esente divine, el bea din nectarul de foc al Sfantului Duh, care l-a binecuvantat cu har. Poemele sale sunt veritabile nestemate, culese cu smerenie din gradinile inter-galactice si aduse inspre daruire cititorilor pamanteni. Nu spun vorbe mari, ci adevaruri sublime. Poetul "a zburat" cu o gratie angelica prin "Sfera Rostirii', si-a desavarsit asceza ca "Prelat In Regatul Cuvantului" (Logosului), a revenit (dar pentru cata vreme?) straluminat si invrednicit cu roadele "Lacrimilor De Diamant". (Ioan Lainicerul-un scriitor haric, coperta spate, volumul Lacrimi de diamant). "Desi calitataile poetice s-au metamorfozat de la un volum la altul-fiecare carte a lui N. N. Negulescu fiind obligatoriu mai buna decat precedenta-liantul (motivul sau central) intre acestea il constituie "domnia logosului" - "cuvantul ce exprima adevarul" castigand in claritate si expresivitate" (Petre Ciobanu-critic literar "Cuvantul transfigurat in lacrimi de diamant", revista "Mileniu", anul VIII, nr. 33-34, pag.23, 2005). "Poet al perceptiei fine, versurile sunt insufletite de sensibilitatea unui contemplativ al naturii, pe care o simte in toata frumusetea si farmecul ei, cautand sa-l asimileze dintr-o singura respiratie. Ca un corolar, inchinat cuvantului inaripat, volumul se incheie cu poemul "Tata Logos", expresie a increderii poetului N. N. Negulescu in disponibilitatea expresiei spiritualizate: "Tata Logos-/Domn al Luminilor/Domn al inimii/vietilor arzatoare/din inimi, /zbor Visul Tau/din interiorul Cercului, / zbor maretia, /intreitei recunoasteri/ zbor ashramul/gravat de cele sapte raze/zbor Taborul/cu aripile Varsatorului". (Petre Ciobanu-critic literar, "Nelinisti de diamant", "Ratiunea", anul VIII, nr. 101-103, pag.42, 2005). Suficient, nu..? Totusi, iti mai recomand "Ratiunea" anul VIII, nr.101-103, pag. 39, "Univers Literar", cu titlul "Sensul ratiunii", unde bietul de mine, mai deschid cu inima curata, caile debutantilor promitenti... Si asta, fiindca eu vin dintr-o incandescenta creatoare. De remarcat: " zbor Visul Tau/din interiorul Cercului/" (Tatal Logos). Ce mai asteapta domnia ta..? Poate ca vei sugera criticilor literari amintiti, despre "Mat(ul)-Tematic" (utopic), acordat "Cercului", in care se afla energia unitatii poemului. Cu imbratisari, N. N. Negulescu. | |
| = Epistola 227 | Jianu Liviu-Florian [30.Jun.06 06:44] |
| Epistola 227 Catre clericii din Coloneea Scrisa in anul 375 "Ce poate fi atat de bine si de placut inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor ca dragostea cea desavarsita, despre care am inteles de la inteleptul dascal (Pavel) ca este IMPLINIREA LEGII insasi? De aceea aprob cu caldura pretuirea pe care o aratati episcopului vostru. Nu-i lucru usor nici pentru copil sa-si piarda parintele, dar nici pentru Biserica lui Hristos sa plece din sanul ei pastorul si dascalul ei. De aceea prin deosebita pretuire pe care o aratati episcopului vostru dati dovada de o frumoasa si buna dorinta. Iar aceasta atitudine demna fata de parintele vostru duhovnicesc o incuviintam numai cand se implineste cu masura, pe cand daca depaseste aceste margini atunci ea nu mai e vrednica de o astfel de apreciere." ... Sfantul Vasile cel Mare "O basica e de spuma, intr-un secol de nimic..." Mihai Eminescu | |
| = Cu adevarat | Jianu Liviu-Florian [30.Jun.06 07:45] |
| "Tot trupul ca iarba, si toata slava omului ca floarea ierbii. Uscatu-s-a iarba si floarea ei a cazut, iar Cuvantul Domnului ramane in veac (Isaia 40,6)." | |
| = Omilii, duhuri si duhuri | Jianu Liviu-Florian [30.Jun.06 10:06] |
| “Si pururea va rog, si nu voi inceta a va ruga, ca nu numai aici sa luati aminte la cele zise, ci si acasa cand veti fi sa petreceti mereu intru citirea dumnezeiestilor Scripturi – sfat pe care n-am contenit a-l da nici celor cu care ma intalnesc aparte ( in particular). Sa nu-mi spuna cineva acele vorbe reci si vrednice de multa osanda: “sunt tintuit la tribunal”, “sunt prins cu treburile cetatii”, “am de muncit”, “am nevasta”, “am de hranit copii”, “sunt cap de familie”, mirean sunt: nu este treaba mea sa citesc Scripturile, ci a celor care s-au lepadat de lume, care s-au salasluit pe culmile muntilor, care se indeletnicesc mereu cu cele duhovnicesti”. Ce spui tu, omule? Nu este treaba ta sa iei aminte la Scripturi, fiindca esti raspandit de griji nenumarate? Pai tocmai ca e in mai mare masura treaba ta decat a acelora, fiindca ei n-au atata nevoie de ajutorul dumnezeiestilor Scripturi ca cei impresurati de multe griji. Ca monahii, fugind de cetati si de tulburarile cele din cetati, si facandu-si colibe in pustie, si neavand nimic de impartit cu nimeni, ci filosofand fara de teama asezati ca intr-un liman in seninatatea acestei linisti, de multa neprimejduire se bucura; iar noi, care ne clatinam ca cei inviforati in mijlocul marii si avem nenumarate pricini impingatoare la pacat, totdeauna avem trebuinta de statornica si necurmata imbarbatare din Scripturi. Aceia stau departe de lupta, drept care nici nu primesc multe rani, iar tu stai tot timpul im primele randuri si esti ranit mereu. De aceea si ai nevoie de mai multe leacuri decat ei: ca si nevasta te supara, si fiul te intristeaza, si sluga te manie, si vrajmasul iti intinde curse, si prietenul te pizmuieste, si vecinul te pagubeste, si tovarasul de arme iti pune piedici, de multe ori si judecatorul te ameninta, si saracia te intristeaza, si pierderea casnicilor jale iti pricinuieste, si bunastarea te ingamfa, si restristea te abate. Si multe pricini si imbolduri silnice de manie, de griji, de descurajare si intristare, de slava desarta si nebuneasca trufie ne impresoara din toate partile, si nenumarate sageti curg asupra noastra de pretutindeni: drept care avem necontenita nevoie de toate armele cele din Scripturi – ca s-a zis: sa stii ca prin mijlocul curselor treci si pe aripile cetatii umbli (Sirah, 9,18). Poftele trupesti nu se scoala oare mai cumplit asupra celor ce umbla printre oameni? Ca fata frumoasa si trupul bine facut ne ranesc prin ochi, cuvantul de rusine, intrand prin auz, ne tulbura gandul, iar de multe ori si un cantec patimas slabeste vigoarea sufletului. Dar ce zic eu? Ca un lucru care multora ne pare mai de nimic ca toate cele aratate mai inainte, si anume mirosul de parfumuri pe care il raspandesc curvele ce ies la agatat in drum, il robeste pe om doar intalnindu-se ( prin simpla intalnire) cu el. “ "...ca harul Duhului a iconomisit ca aceste carti (Scripturile) sa fie alcatuite de vamesi si pescari si facatori de corturi si oieri si caprari, oameni simpli si fara stiinta de carte, tocmai ca nimeni din cei simpli sa nu isi poata lua asemenea indreptatire, ca tuturor sa le fie lesne de patruns cele graite, ca si mestesugarul, si sluga, si femeia vaduva, si cel mai neinvatat dintre oameni sa capete castig si sa se foloseasca de auzire. Ca nu spre slava desarta, ca cei dinafara (paganii), ci spre mantuirea ascultatorilor au alcatuit toate aceste carti toti cei ce de la inceput au fost invredniciti de harul Duhului." Sfantul Ioan Gura de Aur – Omilii la parabola despre saracul Lazar si bogatul nemilostiv | |
| = Filosofii... si scriitorii... | Jianu Liviu-Florian [30.Jun.06 10:28] |
| “… Filosofii si ritorii si scriitorii cei lumesti – care n-au cautat folosul cel de obste, ci numai sa se minuneze lumea de ei – chiar daca au zis si vreun lucru folositor, si pe acesta l-au ascuns, ca intr-o negura, in obisnuita lor lipsa de limpezime. Apostolii si proorocii au facut toate dimpotriva: ca limpezi si deslusite si-au infatisat invataturile tuturor, ca dascali de obste ai lumii, asa incat oricine singur sa poata intelege cele graite, numai sa citeasca…” Sfantul Ioan Gura de Aur – Omilii la parabola despre saracul Lazar si bogatul nemilostiv | |
| = Portret de femeie | Jianu Liviu-Florian [30.Jun.06 14:00] |
| Portret de femeie Uite-o femeie, Doamne, murdara pe picioare, Ce vine de la tara, sa-ti dea o sarutare! Ea nu ti-a scris eseuri, nici versuri seci, cu cheie, Iti da in dar doar viata, si-un suflet de femeie! Si vine de o viata, din satu-i de campie, Murdara pe picioare, sa se inchine Tie, Caci mila si iubirea-Ti, din pita ei, o stie, Din tarina ce-o sapa, si-i dai icoana-Ti vie – Ce scriitori se-nchina femeii, o icoana, Prunc de la tara, mama, bunica, rugatoare, Asa cum iti saruta icoana Ta pe rana? Si-atata de murdara e, Doamne, pe picioare … Incat privindu-i jegul, stiu de ce Tu si sfintii Te-apleci si speli in pace picioarele femeii, Si ea, curat, iti poarta, izvoarele credintii, In timp ce prea-curatii, in Duhul, fariseii Cu sila iTi arata picioarele-i murdare De vanitatea vremii… | |