| = așa observ | Stanica Ilie Viorel [29.Oct.23 09:39] |
| “te întrebi al cîtelea zerou ești după virgulă în ecuația lor și totuși contezi că și soarele a răsărit de atîtea ori pentru tine. că zăpada a apărut apoi s-a topit pentru tine, că prietenii se gîndesc cînd văd un morcov la un om se zăpadă, nu la o ciorbă. ești special, o ciorbă de pește făcută platonician din ideea de pește dar ești aici, cu o felie de pîine pe post de covor zburător cu două viteze dacă ai doi cartofi arhitectul spune că omul de zăpadă e complet.” probabil că vrei ca partea asta să fie o descriere a eu-lui, dar nu prind legătura cu ceea ce urmează aș fi vrut chiar să continui ideea, eram prins în această propunere de arhitectură umană, de construcție comparativă a ceea ce se vede si ele în raport cu ceea ce ar putea fi văzut există acel om de zăpadă care intervine ca punte de legătură, pe de o parte construit vizual ca o suficiență în ochii celorlalți, numa bun de expoziție pe de altă parte, construit să fie atât de fragil în fața iubirii, rezistând topirii din dragoste indiferent de suferințe, dar, îmi pare că cele două părți ale textului ar rezista una fără alta, cu un plus pentru partea a doua care cam spune tot ce ar fi de spus, cu un minus pentru prima parte care ar mai fi avut loc de cuvinte spor! | |
| = ce ma oftica pe mine | Leonard Ancuta [29.Oct.23 13:42] |
| ce ma oftica pe minee ca nu am verb acum sa raspun unui comentariu elaborat cum e al tau. stiu ca poemul e putin disociat, dar asa l-am vrut, nu e o scapare, e ideea mea de hamburger, lăsînd cititorului ideea ca a primit ce n-a comandat. si mai e un lucru, că eu nu pot trai fară iubire, e cel mai tare condiment. de fapt totul. | |